Intalnirea din pamanturi

Cartea de debut, Întâlnirea din pământuri (1948), cuprinde proze publicate anterior în periodice. În ea sunt imaginate conflicte rurale inedite. Prozatorul captează limba vorbită, intuind momentele de criză și de salt calitativ din conștiințele unor țărani. Desfășurarea verbală savuroasă are virtuți poetice. Ansamblul probează vocația prozatorului pentru un realism al mentalităților, vizibilă în toată activitatea sa ulterioară.   În Întâlnirea din pământuri se află câteva texte unde sunt surprinse manifestări ieșite din comun ale unor țărani. În mod explicabil, ele i-au șocat pe unii comentatori. Acuzele de naturalism aduse prozatorului sunt, însă, neîntemeiate. Povestirile respective impun nu numai prin farmecul particular al scriiturii, ci și datorită intuițiilor psihologice ale autorului. Ca urmare, pot fi considerate realiste, posibile replici la literatura cu țăranii psihologic stereotip a unui Rebreanu sau a unui Sadoveanu. În ele apare și înclinarea lui Marin Preda pentru ipostaze umane neobișnuite, prezența adesea și în volumele următoare.   Povestirile Întâlnirii din pământuri au fost scrise în timpul și imediat după încheierea războiului, când modificările idealului politic puteau fi cu greu întrevăzute. Idealul social este, în consecință, prezent doar prin determinantul său implicit: mentalitatea țărănimii din Câmpia Dunării, exprimată de prozator prin intuiții precise. - Voicu Bugariu