Risipitorii

Îi datoram lui Marin Preda mai mult decât majorității istoricilor și filosofilor contemporani care reflectează asupra destinului românesc. Efectul relecturii romanelor, nuvelelor, scrierilor sale în general, este cel mai eficient antidot. Împotriva "deșertului cultural" - de care a fost suspectat spațiul românesc în cea de a doua jumătate a secolului XX. Contemporan cu iluștri colegi profesioniști și stimulat de febrila lor activitate, am scris prima mea operă importantă de imaginație. Cu puține excepții, evenimentele descrise n-au fost trăite de mine direct. La cele mai multe am asistat doar ca martor, altele mi-au fost povestite, iar altele pur și simplu le-am inventat. Universul astfel creat este văzut dinafară, confruntat și susținut doar de cuceririle proprii în ceea ce privește pasiunile. Proiecțiile principale, ca și celelalte personaje care își schițează doar destinul în această carte nu sunt atât rodul observației directe, cât al reflecției asupra propriei mele naturi, cu impulsurile proprii, succesive prin care am trecut în decursul anilor. Așadar, în primul rând, rod al reflecției și, în al doilea rând, rod al observației obiective. Dacă aș fi izbutit să aduc pe același plan reflecția de ordin subiectiv cu observarea obiectivă, rezultatul ar fi fost, neîndoielnic, asemănător cu cel din Moromeții, lucrare ce întrunește această elementară și greu de cucerit condiție a creației. Am totuși sentimentul că Risipitorii e superior Moromeților, căci în acest roman este descrisă prima mea tinerețe, pe un fundal, cred eu, mai deschis, mai puțin particular și, în consecință, mai accesibil și din punct de vedere strict estetic.  - Marin Preda