Al cincilea roman din seria Andrei Mladin ATHANARIC. O societate misterioasă, cu multe ramificații internaționale. Scopul ei – să controleze mintea adversarilor incomozi din politică, afaceri, presa sau cultură.
Metoda – îi aruncă în ospicii pe baza unor diagnostice false sau îi ucide pur și simplu. După întâlnirea cu un miliardar misterios, Andrei Mladin se pomenește internat într-un sanatoriu unde se petrec lucruri sinistre. În timpul supliciului găsește indicii care par să arate legătura dintre ATHANARIC și disparițiile multor personalități din istorie, printre care și a celui mai mare poet al românilor. Și, nu în ultimul rând, a unui tânăr care se zbătea din răsputeri să ajungă pe un tărâm al libertății și ale cărui aripi au fost frânte definitiv. Cei trei mușchetari au fost de fapt patru: Athos, Porthos, Aramis și D’Artagnan. Lor li se adaugă, în mintea mea, Andrei Mladin, fermecătorul „detectiv fără voie” din romanele lui George Arion Atac în bibliotecă, Profesionistul, Trucaj, Ținta în mișcare etc. Și așa cum m-am bucurat când am citit După douăzeci de ani de Al. Dumas, întrucât mi s-a oferit prilejul să-i „revăd” pe mușchetari, așa mă bucur acum, când Andrei Mladin, un mușchetar solitar al vremii noastre, revine într-un nou roman purtând semnătura de aur a lui George Arion: Fortăreața nebunilor. Andrei Mladin a mai îmbătrânit, dar numai atât cât să devină mai distins și mai interesant pentru femei. Iar aria investigațiilor lui s-a extins, cuprinzând acum și secolul nouăsprezece, spre sfârșitul căruia un mare poet a murit în mod misterios. Noi, organizația iubitorilor de literatură bună (al cărei președinte sunt), îi mulțumim lui George Arion pentru reluarea extraordinarului său serial cu Andrei Mladin și îi cerem solemn să nu ne mai lase să așteptăm încă douăzeci de ani până la scrierea unui nou episod. - Alex. Ștefănescu Un autor complet, căruia nu-i lipsește nimic: nici inteligența, nici scriitură, nici știința de a construi povesti fascinante, nici abilitatea de a folosi cele mai subtile strategii narative. - Igor Bergler
