Nesfarsita zi de ieri

    1992. Regele Mihai întreprinde o vizită în țara sa natală cu ocazia sărbătorilor de Paște, însă, ceea ce urma să se constituie într-un moment emoționant, e pe cale de a se transforma într-o tragedie.
Citește tot rezumatul cărții Nesfarsita zi de ieri... Un ucigaș îl pândește din umbră pe monarh, iar asasinatul, comandat de către guvernanții de la Moscova, face parte dintr-un complot teribil, care amenință ca România să dispară de pe harta lumii și să fie înglobată din nou în imperiul de la Răsărit. Serviciile secrete – SRI, CIA, KGB, Mossad – se confruntă într-o luptă pe viață și pe moarte, iar politicienii sunt implicați în această criză de proporții.     Prins în vâltoarea acestor acestor jocuri de putere, un jurnalist încearcă să descopere adevărul. Dar amintirea întâmplărilor teribile pe care le trăise într-o societate guvernată de frică, îl aduce într-o situație limită…      Fragment din romanul "Nesfârșită zi de ieri" de George Arion:     „Viena, miercuri 22 aprilie, 15:00      Trenul plecă la ora 15 și avea să ajungă în Gara de Nord dimineața la ora 7. Urcase cu zece minute înainte de plecare. Își căutase locul și își aranjase sub pat geamantanul și geanta din piele. N-avea nicio grijă, cumpărase bilete pentru ambele locuri. Se duse la bar și bău o bere. Cum urcă într-un tren i se făcea brusc sete din pricina instalației de încălzire.     Fix la ora 15 trenul se puse în mișcare. Coler mai bău o bere, glumi puțin cu barmanul și se retrase în cușeta sa. Controlorul mai trecu o dată și-l întrebă dacă dorește ceva. Coler îi strecură o bancnotă de 20 de dolari pentru ca nu cumva bătrânelului cu ochelari să-i vină ideea să-i bage pe cineva tovarăș de drum.     - Sunt frânt de oboseală, aș vrea să dorm două zile. Bătrânelul, înțelegător, ascunse cu dibăcie bancnotă într-unul din buzunarele uniformei sale.     Pentru călătoria asta, Coler adoptase identitatea unui om de afaceri, Iosef Langer, care dorea să prospecteze piața românească în vederea unor posibile afaceri în domeniul imprimeriilor. Pentru o mai bună acoperire se dusese la ambasada română și ceruse relații despre tipografii și necesitatea unor astfel de investiții. Firma lui intermedia, chipurile, astfel de tranzacții. În Occident se schimbau periodic utilajele. Ceea ce nu le era lor folositor, era socotit mâna cerească în est.     La o oră după ce trenul se puse în mișcare, se încuie pe dinăuntru și puse și lanțul de siguranță. Din geamantan scoase un pachet ușor și deloc voluminos în care nimeni n-ar fi bănuit o ascunzătoare pentru arma sa de mare precizie achiziționată recent. Deschise fereastra - se deschidea numai partea de sus, dar era loc suficient pentru ce avea de gând să facă. Pachetul de culoarea vagonului era prevăzut cu un magnet puternic. Aștepta ca trenul să-și încetinească viteza înainte de a intra într-o gară și aruncă pachetul în așa fel încât să ajungă deasupra vagonului și să se fixeze acolo. De recuperat avea să-l recupereze de-abia după ce scăpă de controlul vameșilor români. Era suficient să tragă un fir rezistent de nailon, invizibil la un control de rutină.” Citește mai puțin...