O serie de crime neelucidate într-un orășel de provincie. Agentul special Robert Gal este trimis să investigheze cazurile. El descoperă o urbe bizară, în care locuitorii cred în demoni, atribuindu-le acestora asasinatele.
Oameni ușor de manipulat de către politicieni și afaceriști veroși, de către polițiști corupți și șarlatani care se pretind înzestrați cu puteri supranaturale. Dar, ca un păianjen care își țese plasa nevăzut, altcineva îi ține pe toți sub ascultare: un scelerat, a cărui identitate n-o cunoaște nimeni, croiește planuri demente, dorind să instaureze domnia terorii. Piste false, răsturnări de situație, suspans. Și foarte mult umor. Un veritabil page-turner! Fragment din romanul "Necuratul din Colga" de George Arion: „Ciulesc urechea - acum s-a ajuns și la Necuratu' din Colga. Poate spune ceva interesant, care să m-ajute în ancheta mea. - În orașul vostru au fost comise șase crime. Dar au fost ele cu adevărat crime? N-a fost cumva o pedeapsă a lui Dumnezeu pentru relele de care ne-am lăsat cuprinși? Nu e o dovadă a rătăcirii noastre? E vremea să spăl și eu puțină - nu mai reușesc să mă concentrez la logoreea insului care ar avea o urgență nevoie să consulte un psihiatru cu solide cunoștințe în materie. Nu mă îndepărtez destul de grabnic și aud un nou val de amenințări cum se revărsă în piață: - Jigodiile care ne conduc or să-și muște mâinile când voi veni la putere. Fiindcă nu e departe ziua aceea... N-o să mai rămână piatră pe piatră... Ce bărbologie! Îi văd pe corespondenții străini cum filmează și notează de zor - diseară iar o să uluim Occidentu' care se va holba la televizor și își va goli în tihnă paharu' de băutură fină, crucîndu-se de ce-a ieșit din întâlnirea românilor cu dacii. Încotro s-apuc? Mai întâi sun la București de pe telefonu' mobil; tare aș vrea să aflu rapid un răspuns la o întrebare chinuitoare: ce tabără se afla lângă orașu' Colga? Mormăitu' pe care-l apelez îmi promite morocănos că va afla despre ce-i vorba și mă va scoate din beznă. O iau la trap, da' fac cale-ntoarsă fiindcă zgomotu' din piața a de-generat într-un vacarm asurzitor. Cohorta de mașini printre care se află și rama albă o pornește în trombă în direcția de unde a venit. Din câte am aflat, notabilitățile dau un banchet în cinstea lui Țăcănilă. În urmă, aplaudăcii sunt tot mai agitați. S-au băgat mici și bere, ca un semn al prosperității care va domni dacă Miu va fi ales. Bucătele se termină repede - mulți au îndesat și în sacoșe. O clipă domnesc confuzia și nehotărârea. Apoi toți se îndreaptă spre Primăria care e în apropiere. În frunte e piticania care a luat primu' cuvântu' la miting. Pășește caraghios tocmai din pricină va vrea să pară energic și sigur pe el. - Cine e?, îl întreb pe profesor, care a revenit și el în piață, atras de infernală. - Cum? Nu știți? E liderul muncitorilor de la Fabrica de țigări - Fabrica de împachetat fum, cum îi spun localnicii. Un descreierat care are pe lună mai mult decât câștigam noi doi într-un an. Învârte tot soiul de afaceri necurate. E putred de bogat. Iar nenorociții ăștia care îl urmează parcă sunt orbi - îl ascultă ca pe un stăpân. El le fixează salariile, el le dă prime, el îi angajează, el îi dă afară, dacă ies din porunca lui. Niște yes-men-i de duzină care îi țin trena.”
