Când Liviu Rebreanu trece la romanul orășenesc, el eludează pe cât se poate înfățișarea de indivizi și se refugiază în monografia unei pasiuni, a unei porniri, adică în romanul psihologic, conștient sau nu de lipsa putinței de a intui personaje.
Ciuleandra e un astfel de roman analitic. […] Materia romanului o formează această trecere treptată de la logică aparent normală la conduita și ținută demențială… - George Călinescu
