În ansamblul operei unuia dintre cei mai mari scriitori brazilieni ai secolului XX, Erico Verissimo (1905-1975), cunoscut publicului românesc prin romane de mare anvergură (Incident la Antares,; Domnul ambasador,; trilogia Timpul și vântul,), nuvela Noapte ocupă un loc aparte.
De mică întindere, cu puține personaje și cu acțiunea condensată într-o singură noapte, ,,țâșnirea” ei a surprins nu numai cititorii și critica literară, ci și pe autor: în timp ce era cufundat în elaborarea celei de-a doua părți a trilogiei, el a simțit brusc urgenta de a lua o pauză. Iar ,,pauza” pentru un romancier de talie universală, a cărui viață se confundă în mare măsură cu opera, nu putea fi decât…o nouă scriere, dar de cu totul alt gen. Astfel s-a născut această mică bijuterie, care se desfășoară în lumea tăcută și neputincioasă – sfâșiată uneori și de stridente – a unei nopți dintr-un mare oraș, unde o ființă pierdută de sine este practic sechestrată de niște figuri de coșmar și târâtă într-o serie de aventuri fără noimă. Rătăcit în propriul său oraș, pierzând noțiunea realității și memoria, un Necunoscut se refugiază în inconștiență și, cuprins de o panică difuză, se agăță, înspăimântat, de toate umbrele, convins că a săvârșit crime imaginare.
