Fără îndoială că Haruki Murakami este cel mai discutat scriitor al postmordenismului japonez. Citit și recitit, adulat și controversat pentru îndrăzneala cu care suprarealismul său a încercat să dea năvală în sufletele cititorilor, romancierul nipon ne propune în romanul ”În noapte” o nouă încercare de reîntoarcere la clasic, însă nu la cel cu care debutase cândva, ci la o îmbinare a clasicului cu un subtil și extrem de rafinat suprarealism.
Din punctul meu de vedere suprarealismului lui Murakami, cel puțin cel din această carte, este rezultatul incronguenței cu realismul european, existând la autor o anumită histrionizare niponă combinată în dozajul optim cu o oarecare tendință de ilogică plasticizată de alternanța acțiunii, când dulce și molcomă, când zgomotoasă și alertă, asigurând astfel o melodicitate în care clapele pianului sunt înlocuite de tăișul cuvintelor.
” În noapte” nu aduce în prim-plan inovatorul bulversant, ba dimpotrivă, se cufundă în aburii unor sentimente firești. Din pleiada acestor simțăminte se ridică acuta necesitate a extrovertirii, privită ca unică metodă a despovărării lăuntrice, un soi de purificare a trăirilor irosite, a speranței și deziluziei.
Acțiunea romanului se desfășoară în Tokyo, într-o oarecare noapte, între 12 noaptea și 6 dimineața. când o mână de oameni se întâlnesc absolut întâmplător. Acești oameni, diametral opuși ca statul social și fel de a fi, ajung la un moment dat să se completeze reciproc. Două surori, un cântăreț de jazz, câțiva gangsteri și deținătorii unui sex-love se spovedesc, etalându-și trăirile, spaimele, planurile de viitor și visele pline de utopice fantezii, într-o spirală a labirinticelor și imprevizibilelor simțiri, etern oscilante între ceva și altceva. Este un cântec fredonat în surdină de către un cântăreț orb care a primit în sufletul său povara întregului cer, scurs mai întâi pe un portativ de lacrimi și zâmbete, canonizări și maziliri.
Murakami reușește, printr-o dibace măiestrie care stăpânește aproape la perfecțiune arta descriptivismului, atât cel lăuntric, cât și cel înconjurător, să revigoreze ceea ce alții considerau a a fi pentru totdeauna stafidit.
Dintr-un anumit punct de vedere ”În noapte” este încercarea de reînmugurire a unui arbore demult uitat care, întâmplător sau nu, este însăși arborele vieții.
O carte bună!
Lectură plăcută!
Alte recenzii de la Haruki Murakami:
