Dacă noaptea din Grădina Ghetsemani a fost un caz înfăptuit cu voia Domnului, asta înseamnă că Dumnezeu a dorit să separe rațiunea și senzorialul verbului a crede ridicându-l pe om pe o nouă treaptă?
Sub vuietul acestei întrebări Lev Șestov, cu ajutorul filosofilor Pascal și Hegel, îl așează pe Dumnezeu pe masa de operație, îndeplinind rolul de chirurg intransigent care, hrămimdu-și certitudinile și îndoielile cu cartezianul dicton ”ergo cogito, ergo sum”, disecă, eviscerează și pansează cu o judecată împovărată de un temerar vizionarism, prins de o îndrăzneală verosimilă în care viermuiește anumite poteci intempestive ale lui ce a fost, ce este și ceea ce va fi.
Apărută la editura Polirom, cartea ” Noaptea din Grădina Ghetsemani” este o încercare de a lumina, un joc al argumentelor și al contraargumentelor, într-un continuu flux-reflux al redefinirii, întotdeauna în funcție de3 intensitatea conștientizării propriului eu. Practic omul, ființă cu calități și defecte, cu fapte abominabile și serafice, aflat mai mereu la anumite bifurcări, este etern prizonier între ”mai bine și mai rău”, când acest ” mai” naște avântul și resemnarea, canonizarea și excomunicarea, uneori la vedere, alteori pe ascuns.
Spațiul și disponibilitatea Eului, pusă în balanța nemărginirii, naște sfinți și demoni, oameni și neoameni, țipăte și murmure, vise line și vise tumultoase.
Cartea lui Șestov este inoculantă , așezându-l pe Om pe înaltele trepte ale devenirii.
Lectură plăcută!




