• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatură
Cartea de față, un roman profund, cu tenta autobiografică, ilustrează eforturile unui tânăr care încearcă să-și găsescă drumul, să-și contureze propria identitate, chinuit de conflicte între bine și rău, adevăr și iluzie, inocență și păcat.
Construită ca o narațiune într-un sat modest din Stillbourne, Piramida lui Golding (laureat al Premiului Nobel) prezintă trei episoade din viața elevului Oliver, cu profunde evoluții în viața sa și în cunoașterea relațiilor umane. Diferit față de celelalte novele ale sale, personajele au probleme mentale, accentuate care dau un farmec aparte povestirii.
Fragment din cartea "Piramida" de William Golding
"-Dragă, zău c-aș vrea să înghiți dumicatul înainte să vorbești, spuse mama și înghiți. Oricum, Robert o să vrea s-o păstreze în continuare. Dacă taică-său îl mai lăsă să se mai plimbe cu ea, lucru de care mă îndoiesc. Ewan nu-i nebun. - Cum s-o mai vrea dacă-i invalid? - Invalid! exclamă mama. Cine ți-a spus una ca asta? - S-a învinețit rău de tot, mă informa tata. Și-a rupt și niște coaste. Dar o să se facă bine. - Am crezut... am văzut motocicleta... era așa de boțită... - Doar cîteva săptămîni și-i pe picioare, spuse tata. Tînărul Ewan e teafăr. Să-i fie învățătură de minte, proștovan ce e! - În fiecare săptămînă dai peste cîte-o treabă din asta în Cronica de Stilbourne. De cele mai multe ori sînt morți. A! Că mi-am adus aminte, tată: Imogen Grantley se mărită în catedrala din Barchester! - O să fie o agitație de zile mari, declară taică-meu dîndu-și la o parte farfuria. Cînd? - Douăzeci și șapte iulie. Mai are doar cîteva săptămîni. Dar, firește, cu destui bani de cheltuit... - O mare aiureală, zise tata. Găteala asta. - În definitiv, tată, tatăl unchiului ei a fost decan. S-a însurat cu o tînără din familia Totterfield. Și... mă întreb pe cine va avea ca domnișoare de onoare? - Pe mine în nici un caz, replică tată, făcînd cu ochiul din spatele ochelarilor și ridicîndu-se de la masă. Am de lucru. - Oliver dragă, mănîncă-ți și celălalt ou! - Bătrîne fiu, scoate-ți motocicleta din cap. Cînd ai să fii de vîrsta mea ai să înțelegi. - Mănîncă tot. - Lasă-mă în pace! - Nu vorbi așa cu maică-ta! - Lasă-mă în pace! Lasă-mă în pace! Nu-mi trebuie!
Tata se așeză și mă privi cu un aer grav. - E grozav de schimbător de-o vreme încoace, spuse mama privindu-l pe tata. El îi întoarse privirea. Mama dădu din cap cu subînțeles. - M-am tot întrebat dacă e o idee bună."