Fiindcă este tot un fel de mozaic eseistic, în care reflecțiile și analizele unor texte literare se distribuie oarecum aleatoriu, între epoci și autori aflați adesea la o distanță considerabilă.
Întâlniri, așadar, „ocazionale“ și nu prea, provocate, unele din afară, altele de hazardul subiectiv al intereselor de lectură punctuale. Oricum, e un mod de a ieși dintr-o anume „monotonie“ a monograficului, care obligă la articulari mai stricte ale perspectivei critice până la deplina integrare a detaliului analitic în ansamblul „viziunii“. Unitatea vederii, pe care o va fi având, totuși, și insectă în labirintul de iarbă ori în zborul peste culorile câmpului, se va putea aproxima – e de sperat – și la capătul acestor pagini. Fiindcă, în fond, același ochi parcurge, chiar sărind de la una la alta, cărțile alese de pe scara bibliotecii, fără să-și piardă memoria, fie și fugară și fulgurantă, a spațiului parcurs.
