Această lucrare analizează în profunzime modalitățile în care legiuitorul român a înțeles să organizeze declanșarea procedurii insolvenței, precum și condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o cerere introductivă formulată de oricare dintre persoanele care au calitate procesuală activă recunoscută de lege în acest sens.
Soluțiile propuse sunt analizate temeinic atât prin prisma considerentelor doctrinare, cât și prin cea a unei jurisprudențe bogate, fiind punctate argumentat, acolo unde este cazul, neconcordanțele sau omisiunile noii legi. Autorul, cu o vastă experiență de judecător și o pregătire solidă în domeniul insolvenței, reușește să ofere un instrument util practicienilor, și nu numai, monografia având, de asemenea, și natura unei călăuze în domeniul insolvenței, abordând detaliat, în 8 capitole, istoricul insolvenței și evoluția reglementării instituției, principiile, caracterele, obiectul, scopul, jurisdicția, participanții, condițiile aplicării și deschiderea procedurii, ultimul capitol fiind rezervat unei analize comparative a procedurii generale și a celei simplificate.
