Într-o societate în care timpul costa bani, iar oamenii devin tot mai conștienți de drepturile lor, lentoarea justiției devine o chestiune extrem de greu digerabilă. Lucrarea Dreptul la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil analizează, prin lupa Curții Europene a Drepturilor Omului, o succesiune de probleme juridice: arhitectura procesului echitabil; valențele dreptului propriu-zis la judecarea într-un termen rezonabil, la confluența dintre materia civilă și materia penală; dreptul la un recurs efectiv și remediile propuse de statele-părți la Convenție pentru a preveni încălcarea art.
6 din Convenție sau pentru a compensa încălcarea acestui text; problemele referitoare la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil în România și factorii care generează aceste probleme; trecerea, sub auspicii europene, de la dreptul la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil la dreptul la soluționarea cauzelor într-un termen optim și previzibil. Lectura acestei lucrări, asezonată cu cele peste 1.000 de hotărâri ale Curții Europene a Drepturilor Omului, face să transpară unele dintre concluziile noastre. Procesul echitabil trebuie să rămână sub semnul echilibrului, iar, în ceea ce privește celeritatea, acest echilibru înseamnă o foarte bună administrare a justiției. La nivel național, înțelegerea serviciului public al justiției ca un sistem funcțional și corectarea deficiențelor acestui sistem pot conduce la soluționarea cauzelor într-un termen optim și previzibil. Noile Coduri nu sunt încă instrumente practice sau panacee pentru problemele justiției din România. În economia acestui proces, un feedback permanent și o raportare la valorile Consiliului Europei și ale Curții Europene a Drepturilor Omului sunt elemente-cheie. Termenul optim și previzibil, varianta 2.0 a termenului rezonabil, se impune treptat, iar evoluția pare ireversibilă, inclusiv pentru procesul echitabil din România.