Ca și în celelalte volume publicate de Editura For You (Programarea mentală, Ce-ar fi dacă?, Alegeri și iluzii) și în această carte autorul își păstrează stilul incitant de expunere, aducându-ne în atenție subiecte interesante, care ne fac să ne schimbăm modul de înțelegere a realitații.Miza cărții de față este să ne arate cât este de important să fim conștienți de faptul că nu există alte limite în afară de cele pe care ni le impunem noi înșine și că tot ce credem noi, contează.
Cartea este plină de pilde, exemple din viața personală a autorului, teme de meditat și întrebări care au darul de a ne face să începem să gândim „out of the box”. Este o lectură plăcută, interesantă, captivantă, în urma căreia vom rămâne cu informații utile pentru toată viața. Eldon Taylor și-a dedicat viața studierii minții omenești și a obținut doctorate în psihologie și metafizică. Este filosof, membru al Asociației Americane de Psihoterapie și preot non-denominațional. Eldon este menționat în peste 12 publicații Who’s Who, inclusiv in Who’s Who in Intellectuals si Who’s Who in Science and Engineering. Cărțile sale și materiale audio / video au fost traduse în 15 limbi și s-au vândut în milioane de exemplare în întreaga lume. Fragment din carte: Capitolul 1 Puterea credinței: Cine sunt eu? „Puterea credinței, absolut incredibila putere a credinței, este puterea din viața ta, cu ajutorul căreia îți îndeplinești toate dorințele. Dă-mi voie să repet: Absolut minunată și incredibila putere a credinței este puterea din viața ta cu ajutorul căreia îți îndeplinești toate dorințele.“ Eldon Taylor Unul dintre autorii mei preferați, Og Mandino, a scris: Din prețul dureros pe care suntem nevoiți să-l plătim pentru stilul nostru de viață, așa-zis modern, propriu acestui sfert de final al secolului XX, face parte și tendința de a deveni din ce în ce mai asemănători unii cu alții. Cu toții suferim urmărind aceleași programe la televizor, citim cu toții aceleași reviste, purtăm același fel de haine și cumpărăm aceleași alimente congelate. Trăim cu toții după un program, apoi murim, ne tăiem calea conducând automobile care seamănă toate între ele, ratăm un meci de fotbal pentru că suntem nevoiți să lucrăm peste program, nu avem mai niciodată timp pentru partenerul de viață sau pentru copii, privim neputincioși poluarea continuă a lacurilor și oceanelor și evităm să ne gândim la posibilitatea ca o bombă cu hidrogen să cadă undeva în apropierea orașului în care locuim. Cu cât trece mai mult timp, cu atât mai mult ajungem cu toții să batem pasul în ritmul aceluiași toboșar, ajungem să alergăm înainte și înapoi cu aceeași viteză ca toți ceilalți și zâmbim, parcă, la comandă – ființe produse în masă, care nu au mai multă individualitate decât un biscuit sărat, din milioanele de biscuiți care ies zilnic din cuptoarele de la Nabisco.1 În calitate de student al minții și al naturii umane, sunt foarte conștient de rolul pe care îl are credință, în hotărârea delimitării directe a acelei perspective nelimitate, pe care o numim „potențial“. Haide să alăturăm cele spuse, observației lui Mandino. Care este adevăratul potențial uman? Care este potențialul tău? Eu mă întreb tot timpul: Cine sunt? Influența aproape nelimitată a credinței ADN-ul Ce părere ai avea dacă ți aș spune că ceea ce crezi influențează aproape toate lucrurile din viața ta, de la ADN, la funcționarea sistemului endocrin și imunitar, de la echilibrul emoțional, la stabilitatea atitudinilor și stărilor de spirit, de la relațiile pe care le ai cu ceilalți, la relația ta cu tine însuți – pe scurt, chiar fiecare aspect din viața ta? Dă-mi voie să explorez această întrebare și, făcând acest lucru, să-ți împărtășesc anumite realități. Levitația Ai fi surprins să afli că ceea crezi tu influențează proprietățile fizice ale universului și modul în care interacționezi cu ele? Ce ai spune dacă ai afla că levitația este, de fapt, un lucru obișnuit și cu nimic ieșit din comun – asta, înainte de a se declara oficial că oamenii nu pot pluti în aer? Ai fi surprins să afli că era un lucru atât de răspândit, încât marele gânditor și om de știință, Benjamin Franklin, se aștepta ca la ședințele de hipnoză să se producă episoade de levitație și verifică întotdeauna că episoadele de levitație pe care le documenta împreună cu colegii săi să fie, într-adevăr, autentice? Efecte placebo și tratamente Gândirea – sau credințele – influențează trupul în mod direct. Efectele la nivel fizic ale pilulelor placebo reprezintă doar o singură dovadă a acestei afirmații. Este un fapt bine cunoscut că efectul placebo poate produce vindecarea multor boli presupuse incurabile, precum cancerul în faza terminală. A existat chiar un caz în care mai multe formațiuni tumorale, de care era plin toracele unui bărbat, au dispărut, după ce acestuia i-a fost administrat un așa-zis tratament. Dintr-o stare care nu-i permitea să respire ușor, nici stând pe loc, acest pacient a ajuns, în nu mai mult de trei zile, să țopăie prin salonul de la spital și să le tachineze pe asistentele medicale. Vindecarea prin credință Există multe relatări, bine documentate, despre recuperări medicale miraculoase, obținute de cei care vindecă prin credință. Oare sunt și acestea exemple ale puterii minții/credinței/conștiinței? Un astfel de făcător de minuni a fost vizitat de mii de oameni din întreaga lume, oameni care fuseseră diagnosticați cu boli în stadii terminale și s-au întors acasă vindecați. Acest făcător de minuni este Joăo Teixeira de Faria, omul pe care brazilienii îl numesc cu căldură „Joăo de Deus“ sau „Ioan al Domnului“. Mai mulți specialiști în expertiza medicală au fost martorii acestor cazuri, iar vindecările sunt bine documentate. Iar dacă vei căuta cu Google, cuvintele Ioan al Domnului vei avea ce să citești vreo câteva săptămâni încontinuu. Trebuie, oare, să crezi, pentru a fi vindecat? Hipnoza Timp de mai mulți ani, am activat în domeniul criminalisticii, fiind specializat în detectarea de minciuni și în hipnoza medico-legală. Iar pentru a fi sigur de competența mea în acest al doilea domeniu, am participat la cursurile oferite de aproape fiecare școală de hipnoză existentă. Rezultatele acestei munci s-au văzut atunci când am fost admis ca expert în hipnoză, în timpul depozițiilor legate de un caz de crimă. Motivul pentru care introduc aici acest scurt fragment din istoria personală este pentru a scoate în evidență credibilitatea faptului că eu pot să afirm despre credința că are foarte mult de a face cu trăirile pe care oamenii le pot avea – și chiar le au – în timpul hipnozei. Am avut și clienți care nu credeau că pot fi hipnotizați, dar pe care, folosindu-mă de propriile lor așteptări, am reușit să-i transform în subiecți ai hipnozei profunde – metoda mea incluzând adaptarea la gradul lor de înțelegere, stimularea, în locul inhibării și extinderea conștiinței, în locul îngustării. Ce vreau să spun aici este că a crede are o importanță extremă în ceea ce privește rezultatul final. Odată ce un subiect ajunge într o stare destul de profundă a hipnozei, se pot produce tot felul de efecte impresionante. Hipnoanalgezia (reducerea sensibilității la durere) este folosită în mod obișnuit ca antidot pentru durerile de spate sau la nașterea pe cale naturală. Eu am folosit hipnoza în cazul unei prietene, în timp ce îi dădea naștere primului său copil, iar sesiunea respectivă a durat mai mult de opt ore. Odată, am avut ocazia să-l urmăresc pe profesorul Carl LaPrecht inducându-și singur o stare de catalepsie generală, în timpul unei sesiuni de pregătire a examinatorilor pentru detectarea de minciuni. Doi ofițeri de poliție, care participau la curs, l-au luat pe sus și i-au așezat capul pe spătarul unui scaun și călcâiele pe spătarul altui scaun. și el a stat așa, cu ochii deschiși și continuând să predea – iar trupul îi era înțepenit ca o bară de oțel. La un moment dat, unul dintre ofițeri s-a așezat pe burta sa, dar trupul i-a rămas în continuare rigid, cu toate că avea de susținut o greutate apreciabilă. Profesorul LaPrecht era un om înalt și slab, nu un sportiv. Ceea ce a reușit el să facă, folosindu se doar de metoda sa de autohipnoză, se aseamănă cu relatările despre mame care, de disperare, pot ajunge să ridice un întreg automobil, dacă propriul lor copil este prins sub greutatea acestuia. Este, oare, aceasta, o mărturie a unor puteri supraomenești, sau e vorba doar de efectul adrenalinei? Oricare ar fi răspunsul, este clar că așa ceva nu se poate întâmpla, decât dacă uiți de neîncredere. O mamă, într-o situație de acest gen, nu gândește: „Nu sunt în stare să fac asta.“ Tu și cu mine, puși în fața unor dovezi clare și a unor depoziții făcute de martori oculari, nu ne mai putem gândi: „Așa ceva nu e posibil.“ Nu, mai curând ne întrebam în sinea noastră: „Cum a fost posibil așa ceva?“