O poveste

     Un tată mai degrabă grunge străbate Danemarca în ultima parte a secolului trecut, împreună cu fiul său de nici zece ani, căruia îi spune în fiecare seară fragmente dintr-o poveste amintind de Hans Christian Andersen.
Citește tot rezumatul cărții O poveste... Cei doi sunt fugari, tatăl se ascunde, trăiește din expediente, nu-și trimite copilul la școală, pare să-și condamne fiul la o viață absurdă – și, cu toate acestea, relația celor doi e mai adevărată și mai strânsă, în halucinanta ei complexitate, decât a multor familii fericite care respectă regulile.     Anarhist, spirit rebel, artist, nomad, cu izbucniri violente inexplicabile, dar și cu o delicatețe și o înțelepciune din altă lume, tatăl din acest roman e un personaj care nu poate fi uitat și a cărui moștenire îl va transforma pe fiul lui într-un adult incapabil să trăiască superficial și burghez, incapabil să se lase domesticit până la capăt. Îl marchează pentru totdeauna cu semnul tragic al străinului. Așa cum bunicul ipocrit, predicator rigid și pervers, își marcase la rândul lui fiul.     Jonas T. Bengtsson s-a născut în 1976 în Danemarca. A publicat: în 2005 romanul “Aminas Breve” (Scrisorile Aminei ), în 2008 romanul “Submarino” și în 2011 romanul “Et eventyr” (O poveste).  Submarino  a fost ecranizat de către regizorul danez Thomas Vinterberg in 2010. Cărțile sale au primit numeroase premii internaționale, iar traducerea în engleză a romanului “O poveste” a fost excelent primită de critici și cititori.           Fragment:       “Stăm pe o pătură într-un parc mare. Am mai fost aici înainte ca să adun sticle goale împreună cu tata. Azi noi suntem cei care golim sticlele și zâmbim în timp ce le întindem, golite, bărbaților și femeilor cu mâini murdare. Suntem înconjurați de oameni care merg, stau în picioare, apoi se așază jos din nou, culcând la pământ iarbă, astfel încât se poate vedea că pământul e plin de rame și de capace vechi de sticle de bere.     E întâi mai, Sara spune că rochia ei de vară e prea subțire, dar tata îi dă jacheta lui de blugi. E prea mare, iar mâinile ei sunt ascunse în mâneci. Sara rămâne pe pătură în timp ce noi ne ridicam și ne așezam la rând în fața unui chioșc alimentar. Primesc o insignă de la un bărbat și o pun pe tricou. E mare și rotundă. îl întreb pe tata dacă e foarte important faptul că am ieșit din Comunitatea Europeană. El zâmbește.     - Nu cred că eu sau tu am fost vreodată în Comunitatea Europeană.     Cumpărăm cârnați prăjiți pe grătar, sunt crocanți și puțin arși pe o parte, stăm pe pătură și îi mâncăm din farfurii de carton. Auzim muzică de pe scenă, un bărbat cântă și aud cuvântul „pace", restul cuvintelor sunt acoperite de tobe și chitare. Sara scapă ketchup pe mâneca jachetei de blugi a tatei, îi promite că o s-o spele, promite să curețe petele acelea. Tata se mulțumește să zâmbească. După ce terminăm de mâncat, mă însoțește în tufișuri, trebuie să fac pipi. Trebuie să am grijă pe unde calc, multe frunze sunt umede deja și sunt mici băltoace împrăștiate peste tot. Tata urinează și el, își îndreaptă penisul spre mine și zice:     - O să fac pipi pe tine, o să fac pipi pe tine.” Citește mai puțin...