Bazându-și cartea pe un caz de viol petrecut în localitatea americană Niagara Falls în data de iulie 1996, scriitoarea americană Joyce Carol Oates expune povestea într-o bidimensionalitate aproape onestă, atât din partea victimei, Teena Maguire, cât și a călăilor, fără a încerca, nici măcar în treacăt, exonerarea, găsirea unei scuze sau a vreunei portițe de scăpare.
Cursivitatea narațiunii, cu dese înălțări și coborâri, cu implicări, voalate sau recesive, te prinde în mrejele unui zbucium al trăirilor într-o societate nord-americană, încă împovărată de nenumărate prejudecăți, multe dintre ele fiind de-a dreptul hilare, absolut inexplicabile.
Reușind să strecoare în poveste o ușoară undă de mister, poate chiar romanțat cu intenție de a umaniza trăsăturile anumitor personaje, așezându-le într-o lumină oarecum maleabilă și totuși colțuroasă, încercând astfel să evite emiterea anumitor verdicte cochetând cu imparțialitatea omului care doar relatează, ocolind implicarea sentimentală deși, prin puterea sugestiei, această implicare, duios de indirectă, totuși există sub o formă sau alta uneori biciuitoare, alteori amalgamată, precum o necesară medicamentație care oferă iluzia cicatrizării sub inevitabila trecere a timpului mult prea grăbit în care clipele se frâng în geometrii bizare, de neînțeles.
Cartea nu emite pretenții literare de inestimabilă capodoperă, cuvintele înșiruindu-se într-o anumită închistare, oarecum imparțială, jurnalistică, personajele neconturându-se concret, totul fiind dureros de fugar, efemeritatea scuipându-și sentimentele ducerii în neștire sub văluriri de întâmplări deosebite sau anoste.
Lectură plăcută!
Alte recenzii de la Joyce Carol Oates:
