Ce sa le spunem copiilor

Ce să le spunem copiilor când sunt foarte mici, când sunt bolnavi, când se bucură, când sunt triști Cei care lucrează în domeniul educației, învățământului sau asistenței acordate copiilor și tinerilor cu probleme fizice, psihice, afective, familiale sau sociale știu cât de importante sunt cuvintele rostite sau nerostite în legătură cu unele evenimente care marchează viața unui copil, de cele mai multe ori fără știința lui și, uneori, chiar fără știința celor din jurul lui. Bazându-se pe experiența nenumăraților ani de practică psihanalitică alături de copii, adolescenți, părinți sau tutori, F. Dolto oferă în această carte sfaturi și îndrumări pentru interacțiunile de zi cu zi cu copilul. Copiii au nevoie de adevăr și au și dreptul de a-l auzi. Deși adesea dureros, acest adevăr le permite să se construiască și să se umanizeze. Francoise Dolto (1908-1988), celebra pediatră și psihanalistă franceză, s-a distins prin înnoirile teoretice, dar mai ales prin abilitățile practice ilustrate în practica sa psihoterapeutică. La Editura Trei au apărut Psihanaliza și pediatrie, Imaginea inconștientă a corpului, Când apare copilul, Când părinții se despart, Dificultatea de a trăi. Fragment: "De când lumea este lume, există tot felul de nebuni care vor luna, dar dacă nu ar fi existat nebuni care să vrea să ajungă pe lună, oamenii nu ar fi ajuns niciodată acolo. Unii dintre aceștia au plătit foarte scump, uneori cu o descendență schizofrenă, faptul că au fost savanți sau că au avut o dorință în slujba societății, de pildă Pierre de Coubertin. Acest om înțelesese că societatea oamenilor urbanizați avea absoluta nevoie să înființeze stadioane pentru a le permite celor cu meserii de oraș să aibă duminică supapă sportului. A vrut să creeze stadioane și să propună sportul că Eu Ideal. Este amuzant când te uiți la fotografiile din vremea aceea. Se vorbea despre acei atleți care au avut într-adevăr rolul de Eu Ideal în dezvoltarea copiilor. Astfel, specia s-a „ridicat" foarte mult, deoarece locuitorii orașelor ajunseseră să nu se mai deplaseze, să nu se mai miște. Iar sportul era ceva revoluționar! Însă pentru familia lui Pierre de Coubertin toate acestea erau o rușine; dorința lui de a aduce sportul în prim-plan era disprețuită și toată lumea îi întorcea spatele. Era complet nebun! Și copiii, și soția lui se rușinau cu el. „Mai cheltuiește și bani pentru asta!" Şi totuși întreaga lui viață va fi consacrată reabilitării sportului în educația francezilor. La care se adaugă pasiunea cu care s-a dedicat relansării Jocurilor Olimpice în tările europene. Toate acestea 1-au ruinat, nemaivorbind de faptul că a fost și greșit judecat. Întotdeauna plătesti scump când ești însuflețit de o dorință care nu întrunește consensul, chiar dacă aceasta va aduce servicii societății. Există asemenea ființe însuflețite de o dorință benefică pentru toți ceilalți, și nu menită să le satisfăcală modul ombilical propria lor dorință. Nu este vorba despre o plăcere masturbatorie. Cu toate acestea, lumea își bate joc de ideile lor, uneori le condamna (Galilei), deși ele se gândesc cu adevărat la ceilalți..."