Cerberus

Deși numele acestui roman trimite cu gîndul la mitologia greacă, povestea lui Marius Albert Neguț este una cît se poate de actuală și posibilă. Cu precizie și vădită aplecare spre detaliu, autorul ne arată o lume ale cărei caverne par să înghită tot ceea ce înseamnă puritate, inocență, naivitate. Astfel, cel mai negru scenariu pe care și-l poate imagina un părinte prinde viață și, odată declanșat, lasă porțile Hadesului larg căscate. Însă iubirea părintească n-are limite și transcende timpul și spațiul, pornind într-o misiune de salvare ce pune întregul univers în mișcare. Cerberus este o călătorie în Infern la capătul căreia rămîi cu spaima unei amenințări ce va plana mereu deasupra lumii. - Camelia Cavadia Marius Albert Neguț (n. 22 ianuarie 1976) – prozator și publicist român. A debutat în 2016, la editura brașoveană Libris, cu romanul Îngeri rătăciți (distins în 2017 cu Premiul Special al Concursului Național de Creație Literară „Vasile Voiculescu”). Al doilea roman al autorului, Inocența păcatului, a apărut în 2017, la aceeași editură. În 2018 a publicat romanul Din altă viață. Jurnal de copil, urmat, în 2019, de Din altă viață. C.V. de Golan. Fragment din cartea "Cerberus" de Marius Albert Neguț:   "Dintotdeauna regretase moartea tatălui său. Acesta fusese ucis în împrejurări pe care el nu le cunoștea, în ciuda faptului că își tot iscodise mama. "S-a bătut cu unu' pe stradă!", atât putea scoate de la ea, când femeia catadicsea să-i răspundă. Milano își aducea și acum aminte de el — un bărbat brunet, înalt și frumos, dar, mai presus de toate astea, bun -, deși, după cum tot mama sa îi repetă la infinit, având doar doi ani la momentul fatidic, era imposibil să și-l amintească. Și totuși... Cu ochii minții, chiar dacă era conștient că e posibil să fie doar o plăsmuire, Milano se vedea zgâmboi, luat în brațe și alintat de părintele lui. În acele momente se simțea învăluit de un sentiment cald, pe care nu știuse să-l identifice ca fiind dragoste decât după ce o cunoscuse pe Mara.  Cu amărăciune, nu o dată, își închipuise viața pe care ar fi avut-o dacă tatăl nu i-ar fi fost ucis. Cu atât mai mult făcea asta acum, când singura lui opțiune era să aștepte, așezat pe scaun, în frig și întuneric, întoarcerea lui Albert. Cu certitudine, Zugravul n-ar mai fi apărut în viața mamei lui, umplându-le casa cu plozi plângăcioși, forțându-l pe el, copil încă, să-i șteargă de rahat și de muci, de parcă aceștia i-ar fi fost frați buni. Mai mult ca sigur că mama i-ar fi zâmbit mai des, l-ar fi hrănit mai bine și ar fi avut mai mult timp pentru el, cel lăsat de izbeliște pe criteriul că „e băiat mare". Șmecherii din cartier l-ar fi privit altfel, doar, după cum auzise, tatăl său nu fusese nici pe departe un fraier!... Cine știe? Poate că, din respect față de părintele său, ar fi învățat mai sârguincios, iar astfel ar fi reușit și el să răzbească mai ușor în viață. Ar fi avut bani de buzunar, nu mulți, ci măcar cât să nu fie forțat de lipsa lor să încalce legea."