Gândirea teatrală e o gândire orală care se formulează în timpul repetițiilor sau al convorbirilor publice: ea implică existența unui partener. E o gândire dialogală. De aici provine interesul dezbaterilor pe care Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu le-a organizat și pe care George Banu le-a animat. Protagoniștii invitați au vorbit, și-au expus principiile practice și și-au definit orizontul de așteptare. Mărturii personale, formulate în contextul unei exemplare manifestări internaționale, mărturii care, reunite aici, se constituie în arhivele inedite, vii ale teatrului actual, românesc și străin. Convorbirile teatrale oferă cititorilor posibilitatea unui voiaj în arta teatrului de azi, avându-i drept călăuză pe marii artiști a căror operă le confirmă discursurile, iar acestea le luminează spectacolele. Ambele sunt indisociabile, reciproc necesare. George Banu este ghid și partenerii lui sunt artiștii festivalului: Felix Alexa, Eugenio Barba, Klaus Maria Brandauer, Dragoș Buhagiar, Constantin Chiriac, Alexandru Dabija, Pippo Delbono, Emmanuel Demarcy-Mota, Lev Dodin, Declan Donnellan, Bernard Faivre d’Arcier, Jean-Jacques Lemetre, Krystian Lupa, Piotr Skiba, Mihai Maniuțiu, Wajdi Mouawad, Silviu Purcărete, Peter Stein, Erhard Stiefel. Iată un caleidoscop al teatrului prezent. Fragment din volum: „Jean-Jacques Lemetre: Înseamnă că am ajuns să fac o muzică izvorâtă direct din mine, din ceea ce primesc de la scenă, din dialogul secret cu actorul/personaj. Ea îmi permite să pot descoperi interiorul personajului... Când vezi actorii jucând, vezi o intrare în scenă, o intrare foarte frumoasă, dar tu, muzicianul teatrului, vezi, de fapt, tema dinăuntrul personajului. Când îl vezi alergând, spui: „Ce putere, ce forță, ce frumusețe, ce energie!". Da, dar în interior există drama aceea care se va derula în patru scene, în cinci scene, în trei acte, ceea ce implică și muzica, mă implică și pe mine și mă face să nu fiu niciodată „lipit" de ei, pentru că sunt cu ei, în ei, în urma lor, ca să nu-i deranjez, asigurându-i că „Jean-Jacques este aici" și nu trebuie să-i mai preocupe muzica. Începutul fiecărei teme, al fiecărei mici melodii, al fiecărei articulații pe care o găsesc în text, în stări, în emoții, face ca în acel moment actorul să-și spună: „OK. E cu mine, mă urmează. Aud cele trei note" și în seara asta, după acele trei note vor fi douăzeci și opt de note, mâine vor fi treizeci și două de note, poimâine vor fi șase note, pentru că îi urmez în direct, concret, în fiecare seară. George Banu: Theatre du Soleil și Ariane Mnouchkine creează punți prin actori, iar tu creezi punți prin muzică. Nu vreau să spun că este un teatru „globalizat", ci unul multicultural, un teatru deliberat impur: nici integral oriental, nici integral occidental. Și, când văd în spectacol mica scenă pe care o ocupi, înconjurată de toate instrumentele acelea, am impresia că regăsesc în sala geografia lumii, aceea a unei lumi subiective, o lume ce va aparține de la un capăt la altul, o lume din care vă luați „hrană" de care aveți nevoie."
