Cosmarul american

Ediție bilingvă română-engleză Coșmarul american continuă aventurile Ioanei. După divorțul de aristocratul japonez, ea se mută înapoi la București, unde își dezvoltă o carieră înfloritoare în televiziune. Dar dragostea îi bate din nou la ușă, iar Ioana se îndrăgostește de Edward Jones, un scriitor atrăgător aflat la început de drum, pe care aceasta îl urmează în Statele Unite, unde se și căsătoresc. Viața lor de cuplu este plină de bucurii, dar cu timpul fericirea nou-găsită a Ioanei este pusă în pericol de birocrația guvernului american și de discrepanțele culturale. În țara tuturor posibilităților, ea trebuie încă o dată să preia frâiele propriului destin și să își recapete dreptul de a porni în căutarea fericirii.      Fragment din volumul "Coșmarul american" de Ioana Lee:       "— Prin aceasta, declar sub jurământ că, în mod absolut și complet, abjur și renunț la orice supunere și fidelitate față de orice prinț, autocrat, stat sau putere suverană din străinătate, față de care am fost supusă sau cetățeană până în prezent; și voi sprijini și apără Constituția și legile Statelor Unite ale Americii împotriva tuturor dușmanilor, străini sau indigeni, că voi nutri față de acestea o credință adevărată și supunere; că voi lupta sub arme pentru apărarea Statelor Unite când mi se va cere prin lege; că voi servi ca noncombatant în Forțele Armate ale Statelor Unite ale Americii când mi se va cere prin lege; că voi presta munca de importanță națională sub conducere civilă când mi se va cere prin lege; și că îmi iau această obligație liber, fără reticențe mentale și fără intenții de evaziune; așa să-mi ajute Dumnezeu.     Este jurământul pe care-l depun toți cei care devin cetățeni ai SUA. Am depus și eu jurământul. Mă gândeam, în sinea mea: „Acum, nu mă mai pot întoarce vreodată în România; când or să afle ce cere jurământul ăsta, s-ar putea ca părinții mei să mă dezmoștenească și să nege că m-au cunoscut vreodată, cu atât mai puțin că mi-au dat naștere și m-au crescut. Probabil că răposații mei bunici — Dumnezeu să-i odihnească! — se răsucesc în mormânt. Singura mea consolare este ca milioane de oameni, provenind din țaroi ale întregii lumi, depun același jurământ. Acum, după șase ani, încă stăruie în mintea mea sâcâitoarea întrebare: cum pot să doarmă noaptea oamenii care totuși își iubesc țările lor de origine și care au depus asemenea jurământ?"     Am întâlnit o singură persoană care a refuzat să depună jurământul și, prin urmare, a renunțat la cetățenia SUA. Această doamnă va avea respectul meu întotdeauna.     Iată cum văd lucrurile. Nu știu și nu mă interesează din ce țară proveniți și ce religie aveți, dar dacă puteți jura acele lucruri în numele lui Dumnezeu, atunci nu pot avea încredere în voi. În clipa asta, mă întreb dacă păstorul N. B. a  depus acest jurământ. Pentru că, dacă l-a depus, cred că nu mai e nicio speranță pentru noi, ceilalți păcătoși.     Haideți să privim lucrurile dintr-o perspectivă diferită. Câți americani născuți și crescuți în SUA, de orice rasă sau religie, ar depune același jurământ pentru o altă țară?     Fiecare gândește cum vrea, dar eu admir Japonia și Germania pentru că retrag cetățenia lor celor care aleg să devină americani sau cetățeni ai altor state. Ele cred într-o cetățenie unică.     Eu pot iubi ușor două țări; iubesc întreaga lume. De aceea, nu mă mai pot bucura de meciurile de fotbal, pentru că indiferent cine câștigă, eu câștig și pierd în același timp. Nu mai pot ține doar cu unii.     Însă, dacă e vorba de supraviețuire, ei bine, sunt expertă în asta. Faci ce trebuie să faci — cum spun americanii.     În ce privește istoria dobândirii cetățeniei mele, nu-mi amintesc toate detaliile, mai ales pentru că vreau să uit primii cinci ani petrecuți în America, dar și pentru că Edward păstra toate documentele.”