Credinciosi Legamantului

În ceasul cel mai greu, unde să mai cauți speranța? Într-un moment de restriște, israeliții exilați în Babilon își văd viața atârnând de un fir de păr, când un decret emis de împărat prevede că, în decurs de un an, toți evreii să fie uciși până la unul, indiferent că e vorba despre bărbați, femei, bătrâni sau copii. Ezra, un cărturar cu o minte sclipitoare, își înțelege chemarea de a deveni liderul poporului său. Nevoit să conducă o oaste, deși până atunci mânuise numai cuvintele Scripturii, se luptă să aducă speranța în vremuri de disperare, când toate planurile de viitor stau să se prăbușească. În volumul „Credincioși Legământului”, Lynn Austin descrie cu măiestrie destinele unor evrei sau neevrei, împletindu‑le în povești de viață marcate de credință și îndoială, dragoste și pierdere, obținând, în final, un tablou frumos și complex. Repovestind istoria întoarcerii evreilor din exil, romanul este străbătut de firul roșu al dragostei neschimbătoare a lui Dumnezeu, din care se hrănește și speranța poporului Său. Fragment din carte: „Babilon Timpul se scurgea cu o repeziciune ce-i tăia lui Ezra respirația. Zilele și săptămânile se succedau într-o goană sălbatică. De la aflarea poruncii împăratului, de acum o lună, își petrecuse fiecare zi în bibliotecă, căutând răspunsuri, dar negăsind niciunul. Acum, când primăvara începea să înflorească și osânda morții se întrezărea tot mai aproape, îl cuprindea o disperare vecină cu panica. Studiul și învățarea Scripturilor îl satisfăcuseră în trecut, dar fuseseră doar o îndeletnicire intelectuală, nu o chestiune de viață și de moarte. Și nici nu-i preocupase scurgerea corozivă a timpului, ceas după ceas, ca malul unui rău în furtună. Poporul său avea mai puțin de nouă luni de trăit, nici cât îi trebuia unui copil să se dezvolte în pântecele mamei. Își suspendase toate lecțiile și renunțase la colaborarea cu ceilalți cărturari pentru a studia în singurătate, rugându-se și mărturisindu-și păcatele, postind și plângând, apoi întorcându-se din nou la studiu. Dar Ezra nu era cu nimic mai aproape de gândurile lui Dumnezeu sau de o cale de a-și salva poporul. Descoperise în schimb uriașa diferența dintre a vorbi ziua întreagă despre Dumnezeu și a-I vorbi lui Dumnezeu; dintre a ști multe despre Dumnezeu și legile Lui și a-L cunoaște pe Dumnezeu. Cu cât învață mai mult, cu atât înțelegea mai puțin — și se simțea mai puțin în măsură să-și călăuzească poporul, cum îl îndemna încă Iuda.”