Venise în Normandia pentru că simțea că acasă nu mai are nimic de făcut. Pictase casele mai acătării mereu pe înserat - malurile fluviului - din stânga, și din dreapta, și de pe pod... Catedrala, și în amurg, și în lumina lunii...gata asta era tot! Chipuri de oameni n-ar fi zugrăvit nici amenințat de inchiziție! ...Lucian Ciuchita! Un om, un crez, un literat de excepție... Un roman atât pentru cititorii români, cât și pentru cei francezi. O poveste minunată! Mulțumesc, Lucian, pentru colaborarea pe care mi-ai oferit-o atâția ani și mult succes editorial! - Gabriel Alexandru Ionescu, Istoric Oricum toți oamenii sunt, într-un fel sau altul, urâți; dacă îi pictez eu, vor fi de-a dreptul hidoși... Mai bine aș picta fluturi albi care zboară spre soare... Îmi ajung orizonturile și epavele, stâncile și plajele înnămolite de la Mont Saint-Michel... Deși, dacă mă gândesc mai bine, ar fi timpul să mă apuc de un peisaj de iarnă în care ninge cu fluturi mari, albi, strălucitori... - Fragment din romanul Cuțitele roșii
