...da' cine-a zis ca suntem normali?

    Născut la 26 octombrie 1944, în satul Câlnaci, comuna Subcetate, județul Harghita. Debutează cu poezie, dar premiile și distincțiile pe care le-a obținut au fost pentru creația în proză, mai precis pentru proza scurtă satirico-umoristică. Este fondator și redactor-șef al revistei "Opinii culturale" din Deva (din 1994). A scris zeci de studii și articole, cronici literare și recenzii..           Fragment:        “BĂTĂLIA PENTRU LOREDA        Arbitrul ținea, fără nicio rușine, cu echipa locală: distribuise șapte cartonașe galbene echipei vizitatoare, fluieră ofsaiduri inexistente, acordă lovituri libere din cele mai neașteptate și favorabile poziții, însă localnicii păreau drogați, căzuți în cap din cireșul Loredanei, sau, pur și simplu o adunătură de idioți postchiolhanici care se întâlniseră pentru prima dată în viața lor pe un teren de fotbal. Ba unii dintre ei, când mingea se află la careva din coechipieri, stăteau cu mâinile în sold mirându-se, parcă năuciți: ia, uite, mă, la ăla, oare ce vrea să facă? Aceasta, în loc să practice un joc de echipă, colectiv, combinativ, strategic — așa cum le spusese antrenorul cu o oră înaintea meciului. Teoretic, era plictisitor de simplu, iar insistența antrenorului devenea, nu o dată, de-a dreptul sâcâitor-inutilă.     - Mă, e fain-fainut — îi rupem în bătaie, au hotărât înainte de-a începe meciul.     - Să-i spargeți, mă, auziți? Să-i băgați în spital, 'tu-le precistă mamii lor de bagabonți! le-a zis un flenduros care încasase câteva bombeuri în fund pentru că umblase cu cerșitul la meciul tur.     Teoretic — ehe! — totul era simplu...     Pe teren însăaaaaa... Ei, acolo nimic nu se lega: pasele mergeau foarte bine aiurea sau, în cazul cel mai fericit, la adversar; singurul sut spre poartă în toată repriza întâi, trecu la cel puțin trei metri distanță de bara din stânga portarului, iar unicul corner fu atât de  violent executat de către un mijlocaș, încât unul dintre coechipieri, aflat undeva pe la mijlocul terenului, lovit în cap de balon, căzu la pământ ca fulgerat și nu se mai ridică. Un veterinar, care o făcea pe medicul echipei, se repezi pe teren de sub salcia plângătoare care ținea loc de vestiar, pipăi jugulară căzutului și decretă profesional:     - Ambulanță! Chemați urgent salvarea!...”