Dama cu camelii

Fragment din cartea "Damă cu camelii" de Alexandre Dumas, fiul "Departe de noi gândul de a face din eroina noastră altceva decât era. Vom spune deci că atâta timp cât ea rămăsese la Bagneres, prornisiunea făcută ducelui nu fusese greu de ținut și că fusese ținută chiar; dar după întoarcerea la Paris, acestei fete, obișnuită cu viața de petreceri, cu baluri, cu orgii chiar, i s-a părut că singurătatea, curmată doar de vizitele regulate ale ducelui, are s-o facă să moară de plictiseală, iar suflul dogoritor al vieții ei de altădată se abătea și peste mintea și peste inima sa. Mai adăugați că Marguerite se reîntorsese din această călătorie mai frumoasă ca oricând, că avea 20 de ani și că suferința adormită, dar nu învinsă, făcea să trezească, iarăși, acele dorinți înfierbântate, care sunt aproape întotdeauna urmărea bolii de piept. Ducele suferi nespus de mult în ziua în care prietenii săi, veșnic la pândă să descopere vreun scandal de-al Margueritei — cu care, după spusa lor, acesta se compromitea — veniră să-l informeze și să-i aducă dovezi că, la orele când ea era sigură că ducele nu va veni s-o vadă, primea vizite care adeseori se prelungeau până a doua zi. Întrebată, Marguerite mărturisi ducelui tot, sfătuindu-l, fără niciun gând ascuns, să înceteze de a se mai ocupa de ea, fiindcă nu se mai simțea în stare să-și respecte angajamentele luate și nu voia să se bucure mai departe de ajutorul unui om pe care-l înșela."