Daneza

Daneză - ediție de buzunar Totul începe cu o întrebare, o simplă favoare cerută de o soție, artistă daneză Gerda Wagener, soțului ei, Einar Wegener, în timp ce ea îi face portretul în atelierul lor - scena a unei transformări pe care niciunul din ei n-o poate anticipa. Îmbinând realitatea cu ficțiunea într-o viziune romantică originală, Daneză schițează elocvent o intimitate unică ce definește viața fiecărui cuplu și remarcabila poveste a transformării lui Einar în Lili Elbe, una dintre primele transsexuale, dar și femeie sfâșiată între loialitatea față de mariaj și propriile ambiții și dorințe. Fragment din volumul "Daneză" de David Ebershoff: “- Ce să înțeleg? - În sfârșit, sunt liberă. Dar Einar nu realiza ce înseamnă asta, cel puțin deocamdată. Nu înțelegea că Greta avea nevoie să fie singură în Danemarca, fără nicio rubedenie în toată Europa, ca să devină femeia care își dorea ea să devină. Avea nevoie de un ocean și de un continent între ea și familia ei ca să simtă, în sfârșit, că respira în voie. Ce nu știa Einar pe-atunci era faptul că nevoia aceasta a Gretei de dezrădăcinare și de reinventare făcea parte din firea ei îndrăzneață de americancă. El n-ar fi fost niciodată în  stare să procedeze așa. Iată o altă parte a vieții sale care n-avea să apară în necrologul celor de la Naționaltidende. Aceștia n-ar fi știut unde s-o caute. Și, la fel ca majoritatea ziariștilor, tinerii aceștia cu început de chelie nu s-ar deranja să-și verifice sursa. Timpul lui se apropia de sfârșit. Einar Wegener începea să se dezintegreze. Doar Greta avea să-și mai aducă aminte de viața pe care o dusese el. Necrologul care n-avea să fie scris niciodată ar fi trebuit să continue în felul următor: Într-o zi din vara trecută, Lili se trezise în camera ei din “casită” și simțise că se sufoca de căldură. Era luna august. Pentru prima dată de când se căsătoriseră, Greta și Einar hotărâseră să nu-și petreacă vacanța la Menton. Principalul motiv era sănătatea lui, tot mai șubredă. Sângerările. Pierderea în greutate. Ochii tot mai adânciți în orbite. Și, din când în când, neputința de a-și ține capul drept la masă. Nimeni nu știa ce e de făcut. Nimeni nu știa ce-și dorește Einar. Lili se trezi în dimineața aceea fierbinte când gazele de eșapament de la camionul ce livră marfa magazinului de delicatese din colț pătrunseră pe fereastra deschisă și se așternură pe fața ei, ca o peliculă de funingine. Ea zăcea în pat, cochetând cu ideea de a sta toată ziua culcată. Dimineața și-o petrecu contemplând tavanul valurit și petalele de flori de ghips din jurul candelabrului.”