Daneza spune povestea neobişnuită de dragoste dintre Einar Wegener, primul bărbat din lume care a trecut printr-o operaţie de schimbare a sexului, şi soţia sa, Greta Wegener, pictoriţă şi ilustratoare daneză. Cred că scrierea acestei povești a fost o treabă complicată, riscantă și anevoioasă din cauza subiectului foarte delicat. Einar și Greta erau căsătoriți, aveau o căsnicie echilibrată și fericită, se completau unul pe celălalt, aveau pasiuni comune și dădeau impresia unui cuplu rezistent. Povestea debutează în Copenhaga în anul 1925. Einar este pictor de peisaje și pentru o perioadă a predat la Universitate, unde a cunoscut-o pe exploziva Greta, o studentă de origine daneză, născută în America. Greta este nevoită să părăsească Copenhaga din cauza iminenței izbucnirii războiului și să se întoarcă în America. Aici, se căsătorește în pripă cu un tânăr sărac în ciuda protestelor părinților și din nefericire rămâne văduvă în scurt timp. La reîntoarcerea în Copenhaga, după terminarea războiului, se recăsătorește cu timidul și tăcutul Einar.
Personajul Gretei mi s-a părut fascinant, i-am admirat dârzenia, rezistența, toleranța. Sub nicio formă nu și-a judecat bărbatul vreodată. Nici măcar o dată nu s-a gândit că dorințele și visurile lui Einar îi distrug liniștea și îi destabilizează viața. A refuzat să lase prejudecata și regulile nescrise sociale să îi influențeze conduita și comportamentul față de schimbările intervenite în viața ei de cuplu datorită metamorfozei suferite de Einar. A ales să-l susțină necondiționat și până la capăt chiar dacă acest lucru echivala cu eșecul ei profesional și cu terminarea căsniciei. Construcția personajului este foarte minuțioasă și profundă. Autorul a fost nevoit să scrie ca și cum ar fi mers pe sârmă, orice neatenție putea strica tot, pericolul de a a-și condamna personajele și povestea la vulgaritate era foarte mare. Dar a reușit să găsească forma perfectă care să evite trivialitatea și imoralitatea. Și să ne oblige să vedem dincolo de fațadă, să privim în sufletul și mintea acestor oameni confruntați cu o situație inedită și încă neînțeleasă și neacceptată de societate.
Cu toată această eleganță și atenție acordate de autor poveștii, am fost contrariată de personajul lui Einar. Mi-a dat senzație mai mult că suferea de dublă personalitate sau de o formă de tulburare bipolară. N-am înțeles amnezia de care suferea Lili în ceea ce privește acțiunile lui Einar. Dacă prin asta autorul a încercat să separe cele două identități sexuale ale personajului nu cred că a fost cea mai bună alegere. Einar a fost aproape inexistent ca personalitate. E doar lampa (imobilă și statică) în jurul căreia zboară fluturii: soție, prieteni, doctori. Pare tot timpul indecis, confuz, nu știe ce vrea, are nevoie de îndrumare. Prin comportament dă senzație de meschin și egoist. A fost cel mai neinteresant și cel mai nebulos personaj. Prin comparație, Greta este un personaj convingător, are o personalitate dinamică, energică și impulsivă, este o femeie puternică în ciuda îndoielilor care o frământă. Gândurile și analizele ei sunt veridice și logice. Einar este pur și simplu șters, invizibil, pierdut, incapabil să se exprime, să se justifice. Și aceste trăsături sunt valabile pentru ambele lui personalități. Ca bărbat e foarte deprimat și are un aer bolnăvicios, ca femeie este timorată, pierdută și în căutarea unui sprijin masculin. Este un personaj bizar și neverosimil. Criza lui de identitate nu m-a convins deoarece declanșarea ei este prea bruscă și personajul este mult prea nedefinit. De asemenea, ieșirile lui Einar în societate, travestit în Lili, fără a crea rumoare și discriminare, având în vedere epoca, mi-au ridicat semne de întrebare.
Dilema care rămâne în urma acestui roman este: Oare Greta l-a iubit atât de mult pe Einar încât a preferat să-i redea libertatea în ciuda propriei nefericiri sau conștiința ei n-ar fi fost liniștită dacă ar fi stat împotriva visului lui Einar?
Alte recenzii de la David Ebershoff:
