De ce este Romania altfel? Zece ani mai tarziu. Editie aniversara, cu un eseu inedit
Nici un domeniu al stiintelor umaniste nu a iesit mai avariat din anii comunismului decat istoria Romaniei. Si nici unul nu a fost mai radical primenit dupa 1990. Acest lucru romanii i-l datoreaza lui Lucian Boia. A fost nevoie de cineva capabil sa slujeasca adevarul ca patima intelectuala, pentru a infrange minciuna si rastalmacirea cu cele mai puternice radacini afective. Gratie lui Boia, istoriografia romana a facut pasul de la mitologie la stiinta. De aceea, locul lui e foarte sus in recunostinta pe care se cuvine sa i-o intoarcem. - Gabriel Liiceanu Mie personal, lectura cartii mi-a priit. Am aflat lucruri pe care nu le stiam si m-am simtit mai motivat decat inainte sa reflectez la posibile iesiri din "exceptionalismu" romanesc... E drept ca lucrarea dlui Boia inventariaza particularitati romanesti aflate mai curand in jumatatea melancolica a istoriei europene. Dar e infinit mai igienic sa fii constient si iritat de scaderile tale decat sa motai euforic intr-o paralizanta incantare de sine. - Andrei Plesu De-a lungul ultimului deceniu, o multime de recorduri (din pacate, predominant negative) au continuat sa ilustreze si sa confirme ciudatul "altfel" romanesc. Romania isi mentine in aceasta privinta conditia de campioana absoluta in Uniunea Europeana. Tara cu cei mai putini kilometri de autostrada si cu cei mai multi morti in accidente rutiere. Tara cu cea mai invechita si mai deteriorata infrastructura feroviara (calatoria cu trenul devenind adesea o adevarata aventura). Tara cu cea mai scazuta natalitate din intreaga Uniune Europeana si, in plus, cu cea mai ridicata mortalitate infantila. Tara cu cei mai multi analfabeti si cu cel mai ridicat abandon scolar. Tara cu cei mai putini cititori si cu cea mai redusa piata de carte. Tara toaletelor din fundul curtii. Si tot asa... Fiecare cititor poate completa cu noi exemple aceasta lista de-a dreptul stupefianta. Romania "altfel" se incapataneaza sa ramana un subiect de actualitate. - Lucian Boia
