Demisia. Teorie si jurisprudenta

Demisia, act unilateral de voință al angajatului, prin care acesta, fără nicio îngrădire, pune capăt unui raport juridic de muncă, ridică numeroase și importante probleme pentru părțile contractante. Ea presupune manifestarea liberă de voință, înștiințarea anterioară a angajatorului, înregistrarea demisiei, un termen de preaviz în care se continuă activitatea, după caz, stabilirea acestuia, cooperarea cu bună-credință a celor implicați. Demisia reprezintă o consecință a principiului constituțional și legal, denumit libertatea muncii. Într-adevăr, nimeni nu poate fi obligat să muncească într-un anumit loc de muncă ori într-o anumită profesie, indiferent care este aceasta [art. 3 alin. (3) din Codul muncii]. Demisia trebuie să îmbrace forma scrisă – condiție ad validitatem; din înscrisul respectiv, notificat angajatorului, va rezulta, fără echivoc, voința angajatului de a înceta raportul de muncă. Ea nu trebuie aprobată de angajator, care nu are niciun drept de a-l îngrădi pe angajat în actul său.