Azi e o zi bolnavă în care focurile nu ard. Am încercat de dimineață să aprind zeci de focuri dar nici unul nu s-a aprins, nici unul. Mâinile mele au înghețat. E o toamnă aspră în care iubirea și durerea sunt surori bune și împart același iubit. Soarele e ascuns undeva sub o aripă de înger și visează colinele verzi ale unui nou pământ, departe de lumea înecată în vanitate și păcat. Îmbujorat de furie, îmbrățișez catargul pe care flutură flamura ordinului sfânt. Sângele dimineții e alb și rece. Că iubirea femeilor părăsite.
