Despre omul frumos

Dan Puric despre cartea: Lumea o citește dintr-o necesitate de a se lămuri, cred că romanul nu renunță la gena lui de roman. Lumea s-a prins ca asta, Puric, spune niște chestii autentice. Dacă baba de la bloc e vraci și te face bine, te duci la ea, nu te duci la doctorul profesor universitar. Asta sunt eu, o babă care îi pune la loc unui copil oasele frânte Lumea de azi este într-un proces continuu de urâțire. În noul imperiu al urâtului, frumosul este doar o amintire care abia mai pâlpâie sub marșul triumfal al unei lumi schilodite aflată în plină ofensivă. Omul frumos este ultimul strigăt de salvare, este ultima redută a umanității în luptă cu oceanul de neomenesc ce vine. Omul frumos este ultimul suspin Hristic pentru o lume aflată în cădere definitivă Dan Puric "După atât amar de bășcălie și deznădejde, de autoflagelare, a sosit ceasul să spună cineva, pătrunzător și adecvat, că nu este chiar o nenorocire să fii roman. Dimpotrivă. Dan Puric are o alcătuire orfică - aceasta fiind opusul retoricii. Flautul său fermecat vine din adâncurile nației și are afinități organice cu interogațiile pe care și le-au pus în același sens intelectualii interbelici. Numai că nu folosește semnul întrebării în intervențiile sale publice. Spre deosebire de intelectualii noștri, Dan Puric aduce cu sine afirmația, lăsând dubiile și aporiile pe seama belferilor. Leagă nația de Dumneze cât se poate de strâns și nu vede în români indivizi, ci persoane (...). Dan Puric n-a apărut întâmplător acum. Cu o vorbă a lui Iorga: vremea l-a scos în cale." (Dan Ciachir)    Fragmente: Dan Puric despre Frumos Lipsa de răgaz istoric și-a spus cuvântul. Oboseala de a fi roman a devenit indiferență, pentru că, apoi, să o trăim astăzi în mod difuz, ca pe o rușine. Ușor jenați de romanitatea noastră, ne strecurăm prin lumea modernă, ca și cum am purta o haină veche. Deplinătatea de a fi roman, ca model interbelic al acestui neam, pare o statuie distrusă barbar de "vitejii" contemporani, încălecați pe caii iuți ai lipsei de conștiință.  Procesul de naționalizare al identitaii românești s-a făcut la început sub senilele de tanc comuniste, astăzi, prin răpiri de suflete la cântecele de sirenă ale unei lumi fără contur. Mi-am făcut, cum am putut, un catarg, de care m-am legat, strigându-le sirenelor: - Mințiți! A fi roman este o frumusețe a lumii!" ********* "Se spune că Frumosul s-a născut într-o peșteră, atunci când, la lumina focului, doi îndrăgostiți se priveau îndelung, în tăcere căci trebuia să se despartă. Și-atunci el, de disperare, ca să n-o piardă, a pus mâna pe o bucată de cărbune și a desenat conturul umbrei ei, pe care flacăra o proiectă pe zid. Și de atunci, Frumosul a rămas, pesemne, ca un strigăt mut de îndrăgostit în peștera vieții." ******** “Lumea de azi este într-un proces continuu de urâțire. În noul imperiu al urâtului, frumosul este doar o amintire care abia mai pâlpâie sub marșul triumfal al unei lumi schilodite aflată în plină ofensivă. Omul frumos este ultimul strigăt de salvare, este ultima redută a umanității în luptă cu oceanul de neomenesc ce vine. Omul frumos este ultimul suspin Hristic pentru o lume aflată în cădere definitivă.”