Sufletul românesc nu se declină între degenerarea evadatului din ghetoul comunist care fură acum în Occident și omul politic dee azi care a distrus România mai mult decât orice dușman, ci între cel care și-a dat viața pentru acest pământ și tăcerea romanului de azi care are memoria acestui lucru și nu cedează. - Dan Puric
Fragment:
"Eram de nouă lunii în armată și nimeni în afară de mamă nu venise să mă vadă. Eram uitat de toți. „Alice"! mi-am spus. Să fie, oare, Alice? Era prima față de care mă îndrăgostisem în liceu. Ce frumoasă și tandră era Alice! Inima-mi începu să-mi bată cu putere. Dacă o fi ea? O fi decis să vină să mă vadă. Nu-i scrisesem decât o singură dată o scrisoare, la care ea mi-a răspuns. în rest, nimic Și totuși, dacă este ea?! M-am dus la baie. Mi-am aranjat uniforma de soldat așa cum am putut. Mi-am îndreptat gulerul, petlițele. Mi-am aranjat centura cu stema Republicii Socialiste România, să stea mai bine pe mine. Apoi am încercat să-mi fac din părul tuns scurt un fel de freză. mi-am înmuiat degetele în apă, tremurând de emoție, și mi le-am trecut prin păr în zona frunții ca să stea părul puțin într-o parte. Apoi mi-am așezat încet peste el, așa ca să mi-l deranjez, boneta militară. Am plecat. Mă îndreptam spre punct control. Aveam emoții. Inima-mi bătea cu putere. O ceață groasă mi se-așezase pe gândurile care mă străbăteau ca niște fulgere. "
Compară prețurile și alege oferta
Se încarcă ofertele din librării…
