Dialoguri intrerupte, corespondenta Mircea Eliade

Ediția a II-a revăzută și adăugită  Ediție îngrijită și note de Tereza Culianu-Petrescu și Dan Petrescu „Corespondența dintre Mircea Eliade și Ioan Petru Culianu este, din mai multe puncte de vedere, extraordinară. Mai întîi, ea constituie, cred, cel mai bogat schimb de scrisori între Eliade și un corespondent individual al său, după acela cu Raffaele Pettazzoni, din cîte au ieșit la iveală pînă în momentul de față. În al doilea rînd, această corespondență spune povestea fascinantă a unei relații maestru-discipol, singură de acest fel dintre Mircea Eliade și un roman mult mai tînăr, pe care Eliade ajunsese să-l considere «singurul prieten căruia am atîtea de spus, și de întrebat» și să discute cu el de la egal la egal probleme de istoria religiilor și de literatură. În al treilea rînd, găsim în scrisorile lui Eliade (care răspundea unor întrebări repetate ale discipolului său) anumite clarificări ale opiniilor sale retrospective cu privire la Mișcarea Legionară… În sfîrșit, corespondența Eliade-Culianu ilustrează evoluția intelectuală a acestuia din urmă, discipol strălucit, care trebuia să-și afirme originalitatea față de maestru, să încerce să se elibereze de el, poate chiar să-l depășească… Acest epistolar, important pentru cercetătorii operei lui Mircea Eliade, are și meritul de a da o dimensiune umană, uneori uman-prea-umană, mrelui, miticului erudit Ioan Petru Culianu.” (Matei Călinescu)