Discurs către pietre
Pe o cale ferată pustie le vorbeam pietrelor cu un foșnet prelung seara cădea ceva se surpa printre crengi se năruia într-o haotică geometrie
calea ducea în patru direcții diferite peste câmpiile grele ale cerului
mecanicul fuma liniștit - puteam alege locul îl alegeam
atunci se năștea în noi o aspră penitență seara ne cădea părul - îl puneam deoparte cu un foșnet prelung cerul cădea ceva se surpa în noi se năruia
