Doctor Ox. Printre gheturile eterne

    Cartea cuprinde două povestiri fantastice scrise de Jules Verne în tinerețe.     In "Doctor Ox" acțiunea se petrece într-un orășel liniștit din Flandra, unde doctorul Ox construiește o uzină menită să realizeze iluminatul public într-un mod neconvențional. Dar invenția sa are efecte negative asupra mediului: creșterea plantelor este accelerată, iar oamenii și animalele devin extrem de agresivi.     In " Printre ghețurile eterne" o expediție de salvare pornește spre nord pentru a-l găsi pe Louis Cornbutte, dispărut pe mare în circumstanțe eroice. Echipate cu haine de blană și având cu ei câini special dresați, personajele ajung să petreacă iarna printre ghețari.     Ediție ilustrată (ilustrații alb-negru)  Fragment: "   După cum vă puteți închipui, artiștii străini trebuiau să se conformeze acestei mode - dar cum erau bine plătiți - nu se plângeau și ascultau de bagheta șefului orchestrei, care la allegro nu bătea niciodată mai mult de opt măsuri pe minut.     Dar și ce aplauze culegeau acești artiști care îi încântau fără să-i obosească vreodată pe spectatorii din Quinquendone! Toate mâinile se izbeau una de alta la intervale destul de îndepărtate, ceea ce în dările de seamă ale ziarelor, era trecut ca aplauze frenetice. Și dacă într-un rând sau chiar în două rânduri nu s-a prăbușit sala de „bravo" asta se datorează numai faptului că în secolul doisprezece nu se făcea economie nici la ciment, nici la piatră.     De altfel, ca să nu se obosească prea mult firile acelea impresionabile, de flamânzi, reprezentațiile nu aveau loc decât o dată pe săptămână, ceea ce făcea ca actorii să-și învețe rolurile mai bine, iar spectatorii să digere mai multă vreme frumusețile capodoperelor artei dramatice.     Și de multă vreme mergeau lucrurile așa; artiștii străini se deprinseseră să facă contract cu directorul din Quinquendonne, când voia să se odihnească după osteneala de pe alte scene. Nu era nici un semn că se vor schimba obiceiurile astea învechite, când la vreo cincisprezece zile după incidentul Schult-Custos, o întâmplare neașteptată tulbură din nou populația.     Era într-o sâmbătă, zi de operă. Nici vorbă nu era după cum vă puteți închipui, de inaugurareanoului iluminat. Nu! țevile se vedeau în sală, e drept, dar din cauzele arătate mai sus, becurile nu fuseseră încă puse și lumânările din candelabru împrăștiau, ca și mai înainte, lumina lor dulce asupra numeroșilor spectatori ce umpluseră sala. Se deschiseră ușile pentru public la ora unu după-amiază și, la orele trei, sala era pe jumătate plină."