Domnul Fox, vulpoi fantastic

   Domnul Fox iese în fiecare noapte și fură câte ceva de-ale gurii de la trei fermieri tare nesuferiți. De la Boggis fură găini, de la Bunce, rate și gâște, iar de la Bean, curcani. Asta până când, exasperați, aceștia pun la cale un plan ca să-l scoată pe vulpoi din vizuină. Însă fermierii nu știu cât de fantastic este domnul Fox și de câte este în stare ca să își apere familia.      Fragment din volumul "Domnul Fox, vulpoi fantastic" de Roald Dahl:     “Vulpelul alergă înapoi prin tunel cât putea el de repede, încărcat cu cele trei găini grase. Simțea că dă pe din afară de bucurie.     — Numai să vezi, își tot spunea, să vezi numai când o dă mama cu ochii de asemenea pradă.     Avea de alergat cale lungă, dar nu se opri o clipă până când nu ajunse la doamna Fox.     — Mami! gâfâi el, dând buzna peste ea. Uite, mami, uite! Trezește-te și vezi ce ți-am adus!     Doamna Fox, care acum era mai slăbită ca oricând din pricina foamei, deschise un ochi și se uită la găini.     — Visez, murmură ea, închizându-și ochiul la loc.     — Nu visezi, mami, sunt găini adevărate! Suntem salvați! N-o să mai murim de foame!     Doamna Fox deschise amândoi ochii și se ridică brusc în capul oaselor.     — Dar, dragul meu copil, bâigui ea, de unde...?     — Din cotețul de pui numărul unu al lui Boggis! izbucni vulpelul. Am săpat o galerie până sub podeaua cotețului. N-ai văzut în viața ta atâtea găini durdulii câte sunt acolo! Și tata a zis să pregătești un ospăț. Se întorc și ei numaidecât.     La vederea hranei, doamna Fox păru să-și recapete puterile.     — Ospăț a zis, ospăț vom face, spuse ea sărind în picioare. Ah, ce vulpoi fantastic e tatăl tău! Grăbește-te copile! Apucă-te să jumulești păsările alea.”