Poezia este anticipare, deschidere spre... Deopotriva recapitulare a existenței și anticipare a ceea ce ne mai este dat sau a dorinței. Ea are mereu de plătit vama acestei tensiuni inevitabile. Este o poezie a căutării, a reîntregirii de sine prin iubire, a lipirii celor două părți despărțite ale sufletului și ale trupului, ca în mitul antic. Vocativul este aici în-vocare, chemare și implorare către divinitățile iubirii, descântec pentru a împlini această uniune. Cântec de dragoste care are nevoie de ecou. Volumul Ramonei Muller arată un poet autentic, cu antene ultra-sensibile de a capta neliniștile viețuirii ca dragoste, și capabil de a trece în literă fiorul duratei, căci scrisul învie: "alege o stea / hingherii așteaptă / eu te scriu / încă". - Christian Crăciun Viața este pasiunea mea, de aceea vă invit să trăim cuvintele și să cernem emoțiile dintr-un cotidian concret! "La început a fost Cuvântul" și, poate, Dumnezeu a creat Poetul pentru a continua cuvintele... - Ramona Muller Fragment din volumul de poezii "Dumnezeu în vocativ" de Ramona Muller: "omul acela care-și leagă șireturile anilor este cel care a pus în lesa timpul după ce a îmblânzit secolele dinainte de Hristos să îndrăznești să îți porți moartea pe umeri până când acupunctura albastră va composta mucegaiul nuferilor tortura ca o teamă că o foame ca un frig dacă Dumnezeu nu trântește uși îți poți restarta sufletul măcar pe jumătate cu o intenție întreagă omul acela se prăbușește căutând unitatea de măsură a căderilor vinovate de indiscreție la ora credinței dantela roșie se consumă în rații mici masticabile în cariile timpului calcifiate eu tu și omul acela din noi"
