ﾄViața, în acest roman, se trăiește între brutalitate și suferință ﾖ rarele momente de dragoste aduc o bucurie impalidată. Narațiunea, ce migrează de la o voce la alta ﾖ verosimil și convingător ﾖ, e întretăiată de o precizie poetică inimitabilă, de o vibrație de rară puritate. Supă de la miezul nopții este un roman tulburat de originalitatea tragică a felului cum destinele personajelor se intersectează și, în cele din urmă, se distrug. între tragicul moment al ultimei supe și plăcerea dejunului pe iarbă se strecoară, din adâncuri, strălucirea de argint viu a ironiei. Căci așa se întâmplă uneori în viața literaturii: ironia sublimează tragicul. Oare și inversul e posibil, e verosimil? ne putem întreba, la sfârșitul lecturii...ﾔ (Gelu Ionescu)
