Măiestria narativă a lui Agârbiceanu se manifestă cu deosebire în nuvelele și schițele care cuprind o vastă galerie de figuri reprezentând, pe cât de variat, pe atât de pregnant, lumea satului românesc de la începutul veacului nostru. Scriitorul este foarte inegal, subminat adeseori de didacticism, de neglijențe stilistice inadmisibile, dar cine parcurge prozele sale scurte [...] descoperă în masa lor epică, pe lângă pagini de mare poezie naturistică, pe lângă portretele rurale emoționante în inocența lor existențială, chiar capodopere în stare să ridice, ca de puține ori, literatura narativă românească la nivelul universalității. În concentrarea beletristică și în profunzimea ei umană, Fefeleaga (1908) este esențială ca o fabulă de Esop și problematică precum Moartea lui Ivan Ilici. Căci există la Agârbiceanu un realism elementar și sintetic, ce dă viziunilor sale epice o densitate pe care nu o au decât ideile poetice și care este de fapt propriu narațiunii populare. - Ion Nenițescu
