Femeia de portelan

Femeia de porțelan, volum de povestiri de Ioan Suciu  În volumul „Femeia de porțelan", dl. Ioan Suciu ne propune cinci povestiri aflate la granița dintre ficțiune, alegorie, fabula și crâmpeie de viața reală. Personajele par la început oameni obișnuiți, dar ne dăm seama destul de repede de faptul că cele mai multe ies din sfera normalului, evoluând în medii bizare, dar totuși ciudat de familiare în anormalitatea lor, putând recunoaște cu ușurință unele tipologii umane, relații sociale sau structuri politice. În povestirea „Femeia de porțelan" - care dă și titlul volumului găsim câțiva intelectuali ratați, care pendulează între egoism și altruism, între realitate și ficțiune, între moralitate și amoralitate, fără un scop clar în viață, aflându-se mereu în bătaia vântului, lângă care mai apare și câte o brută cu mușchi și fără prea multă carte, actori sau fotografi. În „Capete țări" avem pregnanța impresie că ceea ce citim este o repovestire alegorică a perioadei comuniste: oameni cu capete de măgari, de boi, de câini și alte lighioane, oameni-șobolani, maimuțe etc. populează un spațiu închis, din care evadarea este mereu oprită. Oamenii normali care la început sesizează faptul că ceilalți au decăzut și s-au transformat în neoameni, preluând caracteristicile psihologice și comportamentale ale animalelor în care s-au metamorfozat total sau parțial, devin, în timp, ei înșiși semi-animale, prinși în angrenajul corvezilor la care sunt supuși. Unii reușesc să iasă temporar din cercul în care se învârt forțat, fiind apoi mereu în alertă, ascunzându-se, căutând mâncare și încercând fără succes, din când în când, să scape definitiv. „Îngerul de provincie" este repovestirea eternei lupte dintre bine și rău, a obtuzității și egoismului oamenilor, care îi fac pe aceștia să caute binele, să ceară ajutor la greu, dar să nu recunoască diferența dintre un înger și un demon, să îl persecute pe primul și să îl urmeze orbește pe al doilea, doar pentru a le părea rău ulterior. Incertitudinea zilei de mâine, viața trăită fără perspectivă și direcție clar definite se regăsesc în toate povestirile volumului de față, făcându-ne și pe noi, cititorii, să ne întrebăm dacă trăim sau nu asemenea personajelor din carte, prinși în succesiunea fără oprire a zilelor și nopților, îndreptându-ne năuci spre îndeplinirea unei misiuni pe care uneori o intuim parțial, dar de care de cele mai multe ori nu suntem foarte conștienți. - Gabriela Daraban, editor