Fericirea traieste in spatii mici

    DE FAPT, UNDE LOCUIEȘTE FERICIREA? ÎN SUFLET SAU ÎNTR-O CASĂ MARE?     Ați răspuns cumva „Într-o casă mare“? Vă rog, puteți să îmi spuneți și la ce etaj?     De ce să nu pornești prin Europa, în căutarea căsuțelor în care au locuit personaje celebre? De ce să nu organizezi un periplu care să aibă drept țintă vizitarea pavilionului din Croisset în care a lucrat Flaubert, a casei lui Mallarme, a celei din Bretagne în care scrie și azi Kenneth White, a celebrei cabane a lui Le Corbusier, din sudul Franței, a căsuței din lemn în care a viețuit Tolstoi la Moscova, a locuinței lui Grieg și a altora asemenea? Văzându-le vei înțelege că o casă nu trebuie să fie imensă ca să ofere fericire.     Casa ideală: cea în care nu este aproape nimic de făcut.     În Franța, cabana lui Le Corbusier – un cadou pentru soția lui –, care măsoară 3,60 metri în lungime și 3,60 metri în lățime și a fost construită cu vedere la mare, reprezintă unul dintre simbolurile arhitecturii modulare. Dacă vestitul arhitect petrecea acolo câte o lună de vacanță în fiecare an, înseamnă că găsea în acest spațiu ceea ce locuințele mari nu-i puteau oferi. Această cabană minusculă îi permitea probabil să reflecteze îndelung și să își pună acele întrebări pe care azi din ce în ce mai mulți oameni și le pun la rândul lor: care este originea noastră? Cum să trăim la polul opus față de ceea ce ne propune societatea? Probabil că nevoia revenirii la un mediu de viață simplu, în care să nu domnească decât esențialul, este ceea ce suscită interesul din ce în ce mai mare pentru astfel de construcții liliput.     Într-o încăpere liliput, soluția o reprezintă o canapea micuță (ah, ce poate fi mai stilat decât celebrul model LC2 al lui Le Corbusier!) și o saltea japoneză. Saltelele japoneze sau coreene sunt extrem de compacte și ocupă foarte puțin loc, după ce au fost pliate și ascunse într-un dulap. Eu le așez pe ale mele într-un dulap aflat deasupra biroului. După ce au fost întinse pe mochetă, întreaga cameră devine un imens pat. Și fermitatea lor previne hernia de disc. În plus, în zilele cu soare pot fi scoase la aerisit, pe fereastră. Piele albă, mocheta gri-perlă... unul sau două elemente luxoase sunt suficiente pentru a transforma o încăpere într-un spațiu demn de cele mai sic hoteluri.     Fragment din volumul "Fericirea trăiește în spații mici " de Dominique Loreau:     “ENERGIA ÎNSEAMNĂ VIAȚĂ     Se știe, grijile sunt cele care ne fac nefericiți și posomorâți și care ne împiedică să fim plini de viață și de veselie. Gândul este o formă de energie, la fel ca electricitatea sau gravitația. Să ai mereu ceva la care să te gândești, o problemă de rezolvat... asta obosește sistemul nervos, iar pe termen lung te îmbolnăvește. Alegând să trăiești într-o locuință mică înseamnă nu doar să faci economii de ordin financiar, ci și să revii la un fel de atitudine „discretă", la moderație în toate domeniile. Înseamnă să-ți faci mai mult timp pentru reflecție, pentru a regăsi un stil de viață echilibrat și frugal, care să te ajute să te simți într-o mai mare armonie cu tine însuți. Înseamnă să faci o mai mare economie de energie; o energie în slujba căreia ne trăim toată viața, fie ca să adunăm cât mai mult, fie ca să cheltuim, fie ca să... risipim. Atunci când nu trebuie să ne facem griji pentru bunurile materiale, avem posibilitatea să acumulăm această energie, care duce la liniște interioară.     INTERIORUL CASEI AR TREBUI SĂ NE DEA ENERGIE     Departe de a ne arunca în lâncezeală, locuința noastră ar trebui să ne elibereze de toate blocajele și să ne ajute să ne regăsim dinamismul, greu încercat de lumea exterioară. Uitam mult prea adesea că boala este o diminuare a energiei. Rolul unui interior ar trebui să fie așadar acela de a hrăni această energie, de a ne aduce calmul și echilibrul în gânduri, în acțiuni și comportamente. Prin urmare, important nu este să locuim într-un spațiu mare, ci într-unul confortabil. Nu mărimea unui interior ne asigură odihnă. Dimpotrivă: cu cât spațiul este mai mic, cu atât invită mai mult la liniște, seninătate, curățenie și ordine. O oră sau două de menaj pe săptămână sunt de ajuns. Câteva plante verzi, un buchet de flori, lumini difuze, muzică în surdină... nu ne mai rămâne așadar decât să ne închidem telefonul, să ne cuibărim într-un fotoliu confortabil și să evadăm în lectură, în muzică, într-un film bun sau în visare. Acestea sunt activitățile care aduc într-adevăr energie și spațiu. Spațiu interior, desigur."