Cartea Fiica ceasornicarului PDF

Romanele scriitoarei australiene Kate Morton s-au vândut în 11 milioane de exemplare în 42 de țări, fiind traduse în 34 de limbi. Bestseller New York Times • bestseller Sunday Times • #1 bestseller Australia • #1 bestseller Canada • carte nominalizată la Indie Book Awards 2019, Australia În vara anului 1862, artiștii din Frăția Magentă însoțiți de muzele lor vin să creeze și să se bucure de libertate la Birchwood Manor, casa mult iubită a lui Edward Radcliffe de pe malul Tamisei. Edward e cel mai strălucit dintre ei, cel mai entuziast, cel mai hotărât să sfideze prejudecățile epocii. Dar în scurtă vreme o femeie este împușcată, o altă dispare, iar o neprețuită bijuterie de familie este de negăsit. Viața și cariera lui Edward sunt distruse, iar el rătăcește în hăul adânc al disperării. O sută cincizeci de ani mai târziu, Elodie Winslow, o arhivistă londoneză, dă din întâmplare peste o geantă veche, în care găsește carnetul de schițe, după toate aparențele, al unui pictor victorian și fotografia unei tinere de o frumusețe aparte. Printre desenele din carnet, unul anume îi atrage atenția: o casă cu două frontoane, așezată la cotul unui rău, ce i se pare neobișnuit de familiară. Care e legătura ei cu Birchwood Manor? Și de ce simte că femeia din fotografie are ceva să-i transmită? Pentru a răspunde acestor întrebări, Elodie va trebui să asculte vocea martorului uitat de toți: Birdie Bell, fiica ceasornicarului. Traducere și note de Sînziana Dragoș Fragment din romanul "Fiica ceasornicarului" de Kate Morton: "Elodie stătea la fereastra apartamentului ei, cu voalul mamei sale pe cap, privind cum răul își croia liniștit drum spre mare. Era una dintre acele după-amiezi rare, perfecte, când aerul este pătruns de mireasmă de bumbac și fan cosit și mii de amintiri din copilărie sclipeau în lumina care se prelungea încă. Dar ea nu se gândea la copilărie. Pippa nu se zărea nicăieri pe High Street. Trecuse o oră de când o sunase și de atunci nu mai fusese în stare să facă nimic. Prietena ei refuzase să-i spună mai multe la telefon, insistând doar că era important, că avea ceva să-i dea. Vorbea precipitat, aproape fără răsuflare, ceea ce era la fel de neobișnuit ca și pornirea de a veni la ea acasă, în Barnes, sâmbătă seara.  Dar, după cât se vedea, nimic nu era normal în weekendul acela. Nimic nu fusese normal de când dăduse peste cutia de arhivă la serviciu și dezgropase carnetul de schițe și fotografia.  Femeia în rochie albă. Tip continuase toată dimineața să nege că ar fi știut ceva despre ea, devenind tacitum când Elodie a insistat. A scos-o din atelier cât a putut de repede, pretinzând că era târziu și trebuia să-și deschidă magazinul și că, da, da, desigur va veni la nunta ei. Dar reacția lui a fost foarte grăitoare. O recunoscuse pe femeia din fotografie. Și, mai important, deși Elodie nu era sigură cum se legau, reacția lui dovedea că există o legătură între cele două, căci Tip recunoscuse și casa din desen. Locuise acolo cu familia când era mic. După ce fusesc dată afară, Elodie se întorsese direct în Strand, la birou. A introdus codul folosit în weekenduri și a intrat. Era întuneric și mai rece ca de obicei în subsol, dar nu a rămas mult timp."