Fiica negustorului de matase

O alegere imposibilă: iubitul sau familia? Indochina, 1952. Nicole, o tânără pe jumătate franțuzoaică și pe jumătate vietnameză, primește un magazin de mătase din Hanoi și trebuie să se ocupe de el. Dar sora ei mai mare, frumoasa Sylvie, este cea care pune mâna pe afacerea cu mătase a tatălui lor. Pas cu pas, Nicole descoperă cruzimea francezilor aflați la putere în țara ei și, odată cu ea, amestecul propriei familii. Sfâșiată între frica de sora ei și teama de un război de care se simt amenințați cu toții, își caută liniștea în brațele lui Mark, un american fermecător, și apoi alături de vietnamezul Tran. Desigur, în curând va trebui să aleagă. Roman de atmosferă, Fiica negustorului de mătase spune povestea spectaculoasă a unei supraviețuiri, a unei moșteniri și a unei iubiri. Fragment din roman: "La puțină vreme după asta, o zi strălucitoare îi ridică moralul lui Nicole, cu o căldură domolită de o briză răcoroasă și o umiditate confortabilă. Ca mulți alți locuitori ai Hanoiului, Nicole iubea luna septembrie. Vremea era încă răcoroasă și uscată, iar de-a lungul străzilor copacii își fluturau frunzele roșii și galbene. Cerul era de un albastru mai intens, iar lacurile străluceau, mai verzi decât în sezonul ploios. Margarete mari, albe și floarea-soarelui creșteau pe fiecare bucată de pământ, dar ei îi plăcea mai ales mirosul florilor de frangipani în răcoarea serii. Micuțele flori albe din grădina lor înfloriseră, la fel cu cele ale câtorva arbori de pe străzile orașului, și se discută despre plantarea mai multor copaci după ce războiul cu Viet Minh avea să fie câștigat. Florile lor umpleau aerul cu un miros dulce-amărui și, cum vântul adia, Nicole își imagină micile flori căzătoare ca pe niște fulgi de zăpadă. Asta o făcea să se simtă fericită și, în timp ce mergea spre magazin, se gândea la viața lor din Hue, amintindu-și mai ales ziua în care tatăl său o luase cu el dincolo de satele din zona Hue, într-un cătun îndepărtat unde trăiau artizanii ce lucrau bronzul. Caută un cadou pentru aniversarea lui Sylvie. Nicole își scormoni memoria încercând să-și aducă aminte ce cumpărase. A doua zi o dusese pe Nicole într-un sat de mătăsari, ca să-i arate cum se face mătasea. Acolo văzuse ea, pentru prima dată, cele trei etape ale producției de mătase, de care se îndrăgostise pe loc. Prima etapă era cultivarea pomilor de dud. Apoi venea creșterea viermilor de mătase și extragerea firelor din gogoși. Viermii de mătase se hrăneau cu frunze de dud, iar după ce se transformau în pupe erau omorâți prin scufundare în apă clocotită, chiar înainte ca molia adultă să iasă din gogoașă. Îi părea rău pentru sărmanele mici pupe, crescute doar ca să producă mătasea care, odată ce întreaga gogoașă era toarsă, se transformă într-un fir continuu. După asta, pupele erau gătite și mâncate. Cea de a treia etapă - și cea mai spectaculoasă - era țesutul firelor în pânză. Nicole se uită la vitrinele pe lângă care trecea. Era zi de târg și toată lumea roia pe acolo, cumpărând lucruri sau bârfind pe la colțuri. Simțindu-se plină de vigoare, își legăna brațele în timp ce mergea. Tuturor le plăcea să se tocmească, iar ea auzea râsetele și vocile ridicate ce răzbăteau din certurile prietenești. Cum ziua se arată a fi deosebit de călduroasă, Nicole se opri să-și cumpere un ceai tare de la un băiat care-și ducea cănile agățate pe un băț de bambus. Se gândea la ce avea de făcut în acea zi. Își ridică privirea și o zări pe Yvette, care stătea între două automobile parcate. Poate că avea să o invite din nou pe fetița să petreacă o bucată de vreme cu ea, la magazin. Yvette îi făcu semn și Nicole ridică mâna răspundă. Fără niciun avertisment, o explozie asurzitoare aruncă resturi la douăzeci de metri înălțime, înainte ca acestea să cadă pe stradă. În loc să o salute pe Yvette, mâinile lui Nicole se ridicară repede să-și acopere urechile, iar suflul exploziei o aruncă într-o alee. Groaza cuprinse strada: copii plângând și alergând spre mamele lor; oameni care țipau și gemeau; bărbați care strigau și femei care păreau înțepenite de neîncredere. Nicole pe jumătate vedea, pe jumătatea auzea ce se întâmplă, dar, deși fumul îngroșa aerul, se vedea din ce în ce mai bine ca două mașini ardeau. Își simțea corpul nefiresc de greu pe când încerca să iasă de pe alee. O nouă explozie zgudui stradă. "