Vaduva de safir

De la autoarea bestsellerurilor Soția plantatorului de ceai și Fiica negustorului de mătase.   Ceylon, 1935. Louisa Reeve, fiica unui negustor de bijuterii britanic, și soțul ei, Elliot, un afacerist sarmant și aventuros, par să fie cuplul perfect. Doar că le lipsește ceea ce își doresc, de fapt, cel mai mult: un copil. Louisa e din ce în ce mai deprimată, Elliot devine tot mai absent, petrecând tot mai mult timp pe plantația de scorțișoară din apropiere. Apoi el moare în mod misterios, iar ea e singura preocupată de aflarea adevărului. Așa că merge la plantație și este fermecată peste puterea ei de înțelegere de dealurile nesfârșite și parfumate. Însă nimic nu e ceea ce pare, iar pe Louisa o așteaptă vești care-i vor schimba viața.   Totul, de la peisaje la mirosuri și atmosfera, este minunat redat. Dinah Jefferies este desăvârșită aici. - Lucinda Riley Fragment din cartea "Văduvă de safir" de Dinah Jefferies: "Conduseră pe drumul întins de-a lungul coastei, trecând de câmpuri de zambile sălbatice și de plantații de mangrove, iar apoi de cocotierii amplasați în fața țărmului auriu și, în cele din urmă, virară și se opriră pe una dintre plaje, la poalele plantației Cinnamon Hills. În timp ce parcă mașina, Louisa nu se putu abține să nu se gândească la Leo. O parte din ea voia să năvălească în casa lui de pe deal și să insiste spună adevărul despre acțiuni. Probabil o mințea? În fond, Margo avea dreptate, ar fi motive să ascundă acțiunile deținute de Elliot. Dar trebuia să mai aștepte. Când avea să retragă banii din contul separat al lui Elliot, va avea un pretext bun să-l întâlnească. Privi în jurul ei la coasta oceanului împodobită cu palmieri și la plajă cu nisip fin, plină de scoici și apoi, dincolo de nivelul mai scăzut al apei, la recifele de corali. Bărci mici de pescuit, vopsite în nuanțe colorate, fremătau pe apa albastră adâncă, dar, din fericire, plaja era goală, deci o aveau pe toată la dispoziția lor. - Te întrec! Ajung prima în apă! spuse Margo în timp ce se dezbrăca de haine într-o secundă și rămase în costum de baie. - Avantaj nedrept. Eu trebuie să mă schimb! - Am câștigat! strigă Margo în timp ce alerga pe nisipul argintiu până la ocean. După ce plonja în valuri și începu să înoate, Louisa își puse costumul de baie și o urmă în larg, tremurând și înfiorându-se, simțind răcoarea apei pe piele. Era minunat să plutească din nou în apă, după experiența de pe lac. Probabil asta ar fi răspunsul - să înoate zilnic pentru a se elibera de tensiunea acumulată în zona cefei și a umerilor.  Începu să înoate după Margo, dar nu reuși s-o ajungă. Margo era o înotătoare excelentă și, deși Louisa știa să înoate destul de bine, totuși nu avea rezistența cumnatei ei. După o vreme, Louisa făcu plută și își ridică puțin capul ca să se uite la palmieri, înainte de a contempla din nou oceanul. Soarele răsfrângea scântei aurii pe toată suprafața apei și cerul senin strălucea armonios într-o nuanță bleu-pal. Totul era cufundat în liniște, în afară de clipocitul valurilor blânde și, din când în de țipetele pescărușilor. Dacă viața ar putea fi întotdeauna așa, se gândi Louisa și începu să înoate înapoi spre țărm. Se opri într-o zonă unde apa era mai mică, lăsând valurile să-i mângâie picioarele, apoi își ridică brațele spre cer. - Mulțumesc pentru asta, șopti. Mulțumesc! Și când își aminti cât de îndrăgostită era de Elliot atunci când uitau împreună la broaștele-țestoase care așteptau să-și depună ouăle chiar pe plaja asta, nu se mai simți tristă.”