Fiul cel bun

Puțini scriitori au curajul să-și dezvăluie secretele personale. Pascal Bruckner o face în paginile acestui roman-confesiune. În fiecare seară, sub privirea iubitoare a mamei, fiul cel bun se roagă la Dumnezeu ca tatăl lui să moară. De ce? Pentru că este un soț violent și pervers, un antisemit patologic. Fiul său va face totul pentru a nu-i semăna.Va fi studentul lui Jankelevitch și al lui Barthes, cel mai bun prieten al lui Alain Finkielkraut; considerat că făcând parte dintre "intelectualii evrei" cu care se identifică fără a fi evreu, va iubi femei cu rădăcini îndepărtate, va fi un tată iubitor și un scriitor de succes. Fiul cel bun este un adevărat "roman al originilor", în care Pascal Bruckner relatează aventura sa personală și intelectuală, oferindu-ne totodată cheia întregii sale opere. De la albul pur al zăpezii din primele pagini și până la împrejurările sordide în care tatăl său își va da sfârșitul, de la violența cuvintelor sale până la furia amestecată cu dragoste a fiului pentru tată, regăsim aici spectacolul cruzimii în toată virulența sa. Actorul principal e un nazist patetic, un ecologist fanatic, un căpcăun coleric, lângă care Pascal va rămâne, întotdeauna, fiul cel bun. Fiindcă dincolo de dispreț și de furie, acest roman este o mărturisire despre o iubire imposibilă, un monument închinat fricii și iertării. -- Le Figaro "Tata nu mai avea nicio rușine. Îl plimbam pe coridoare, în scaunul rulant, iar el făcea să răsune micul claxon anexat. Abia ajuns în camera lui, nu visam altceva decât cum să fug mai repede de acolo. Nu aveam tăria de a-l săruta și abia de-i atingeam obrajii când ne întorceam. Ar fi trebuit să îl iau de mână și să i-o strâng între palmele mele. Ideea contactului direct cu el, însă, îmi făcea silă." Născut la Paris în 1948, Pascal Bruckner este romancier și eseist, o figură emblematică a intelectualității franceze. La Editura Trei au apărut toate romanele sale (Casa îngerilor, Luni de fiere, Hoții de frumusețe, Care dintre noi doi l-a născocit pe celălalt?, Iubirea față de aproapele, Căpcăunii anonimi, Copilul divin, Palatul chelfănelii, Iubito, eu mă micșorez!..., Păzea, se-ntoarce Moș Crăciun!, Paria), precum și volumele de eseuri (Noua dezordine amoroasă, Fanaticii apocalipsei, Paradoxul iubirii, Căsătoria din dragoste, Euforia perpetuă, Mizeria prosperității, Tirania penitenței. Eseu despre masochismul occidental).