„Această tânără scriitoare este animată de o rară pasiune formatoare. A se forma pe sine înseamnă totodată a-i forma pe alții. Nu ne miră recursul frecvent al eseistei la modelele formatoare, chiar dacă nu este nicidecum vorba de a repeta epigonic experiențe consumate. Modelul poate (și trebuie să” fie) întrucâtva jucăuș. lon Barbu este, în această perspectivă, un magister ludi. Cu o generozitate spontană, Aura Christi își împă rțăsește experiențele, e gata să dea sfaturi unor tineri poeți, în conținu-area celor binecunoscute ale lui Rilke cel din Scrisorile către un tânăr poet. lată, așadar, cartea unei autoare cu un destin literar cert. Un destin pe care Aura Christi și-I asumă. Mai mult, ea construiește cu orice sacrificiu." Nicolae Balotă „5-a constatat încă o dată o mătură stăpânire a mijloacelor, un timbru aparte, original, în corul tinerei poezii și, mai ales, o frumoasă ambiție de a modela, de a uza de o întreagă gamă a tehnicii poetice în contrast curajos, aș zice, cu unii poeți sau poete ale celei mai tinere generații lirice ce uneori își diluează inspirația și temele personale într-un manierism ce frizează moda sau teribilismul literar. Cele două teme ale volumu-lui — «regalitatea și deificarea» — prin patosul reținut,yrintr-un cult aproape clasic al formei, trădează orizontul, anvergura ideatică a autoa-rei ce încearcă cu succes m acest volum să propună nu numai teme originale, dar să înțe-greze în arta ei poetică modurile clasice ale bunei și mărei poezii românești și universale.” Nicolae Breban
