Fracurile Negre Vol. 4: Arma nevazuta

    Jafuri, comploturi, crime – pentru toate trebuie să existe un țap ispășitor       Acțiunea din Armă nevăzută se concentrează pe luptă pe care o duce tânărul magistrat Remy d’Arx împotriva Fracurilor Negre, conduse personal de colonelul Bozzo. Pentru a-l învinge pe Remy d’Arx, colonelul folosește „arma nevăzută“, o armă psihologică: îl face să se îndrăgostească de Fleurette, o tânără cu origine necunoscută, crescută printre circari, care nutrește sentimente filiale față de dresoarea Leocadie Samayoux, numită mama Leo.      Fragment din romanul "Fracurile Negre Vol. 4 Arma nevăzută" de Paul Feval:     “„Am pornit de la începuturile lor, în Corsica. Apoi le-am luat urma în diferite locuri din Europa și am ajuns la concluzia că salvarea lor sigură este incredibilul lor plan machiavelic.     Nimeni nu poate crede că există un asemenea exces de perversitate, iar ei își pot extinde fără încetare afacerea hidoasă, adăpostindu-se chiar după mințile luminate și marile puteri cărora nu le vine să creadă...     Toate crimele concepute de ei au fost duble: în afară de curierul din Lyon pe care l-au jefuit și omorât, a fost nevoie de Lesurques, care a plătit datoria pe eșafod.     În momentul în care Dubose a lovit fiind în plină siguranță, căci fuga lui era aranjată, la locul crimei sosește în mod fatal Lesurques.     Trebuia să treacă pe acolo, nu putea s-o ia pe altă parte: un fir misterios l-a atras aici și, la nevoie, zece martori, înțeleg prin asta martori credibili, vor depune mărturie că a lăsat vreo treabă sau vreo plăcere pentru a porni spre locul blestemat.     Căci forța Fracurilor Negre nu rezidă doar în ei înșiși, ci și în geniul infernal ce țese în jurul lor o pânză care-i camuflează: complicii lor cei mai buni sunt cei pe care nu-i cunosc și care ar fi îngroziți de sângeroasele lor manevre.     Acești complici de-o zi, de-o oră, de un minut sunt vecinul meu, prietenul meu, eu și, iertați-mi vă rog îndrăzneală, chiar și dumneavoastră, domnule ministru, căci reușesc să pătrundă la toate nivelurile și nimeni n-ar putea să jure că n-a dat vreodată mâna cu ei...”     Colonelul avu o mică explozie de veselie.     - Iertați-mă, dragii mei, spuse el, dar îmi vine să râd, căci prima dată când am citit acest paragraf tocmai mă întorceam de la un dineu cu domnul ministru.     „... Iată-l, deci, pe Lesurques la postul lui, continuă raportul. Am spus Lesurques pentru a-l caracteriza mai bine pe nenorocitul ce va cădea pradă răzbunării mulțimii. Lesurques nu știe pe ce teren merge, nu știe de capcană care i s-a întins. Se află acolo unde trebuie, ceea ce este suficient pentru a-l pierde.”