Daniela Rațiu reconstituie cu minuțiozitate contextul anilor ’50, în încercarea de a afla cine a fost Ana Pauker și cum a fost posibilă ascensiunea și decăderea ei în regimul totalitar comunist. Profund și tulburător, romanul este o incursiune în mecanismul infernal al „banalității răului”, în centrul căruia se află nu doar destinul individual al celei supranumite „Stalin în fustă”, ci chiar eșecul umanității. O ficțiune documentară excelent calibrată, care ne determină să ne punem întrebări cu privire la natura responsabilității individuale într-un regim politic în care legea nu sancționează crima și violența împotriva celor ce gândesc și acționează liber. - Carmen Mușat Subtil, ca într-o succesiune de transe nemediate, Daniela Rațiu se și ne întreabă: cine e istoria? Poate că nu marile evenimente compun istoria, ci oamenii importanți cu deciziile și goana lor înverșunată după putere. În acest sens, abia pentru a decela adevărata istorie a lumii ar fi suficient să cercetăm în amănunt viețile celor puternici. Sistemele sunt făcute de și din oameni, uneori doar de și din ei, ca în cazul dictaturilor. Un roman nu de citit, ci de-a dreptul de studiat. Mai ales de către cei care deja uită istoria - cu tot cu oamenii care au generat-o, condamnându-ne pe toți să repetăm greșelile trecutului. - Cristian Fulaș Scriitoarea, poeta și jurnalista Daniela Rațiu realizează o recuperare strălucită a unor personaje și a unei epoci în cel mai potrivit context global. „Jidanca, otreapa, oborotena, cățeaua Ana Pauker”, iată doar una dintre mantrele hipnotice prin intermediul cărora alunecăm în cele mai adânci și întunecoase falii ale istoriei recente. Nu e o cădere ușoară, dar e una necesară pentru a înțelege mai bine prezentul. În spatele narațiunii stă o minuțioasă documentare, iar peste tot și peste toate plutesc umbra lui Stalin, respirația, râsul lui. Un frison. O zguduitoare poezie a fricii. - Lavinia Bălulescu
