• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatură La șaisprezece ani, Otoko se îndrăgostește de Oki, un scriitor de treizeci de ani, însurat, iar relația lor se sfârșește tragic. După o depresie îngrozitoare și o tentativă de sinucidere, Otoko pare să-și găsească liniștea. Își descoperă și vocația de pictoriță. Are succes, și, după două decenii, o vedem ducând o viață liniștită, alături de Keiko, o ucenică uluitor de frumoasă, dar excentrică, în ale cărei tablouri abstracte deslușim o violență de neînțeles. Reîntâlnirea cu Oki, care o caută, tulbură echilibrul lui Otoko. Mai mult, va declanșa o nouă tragedie. Căci, dorind să o răzbune pe maestră (și probabil geloasă, pentru că femeia mătură încă pare atașată de bărbatul care a distrus-o fără să vrea), Keiko începe un joc periculos, al seducției și minciunii, al ademenirii și respingerii, al dragostei și al morții. La început a fost dragostea: frumusețea întâlnind frumusețe. O poveste oarecare, cu o față îndrăgostită de un scriitor căsătorit. Apoi, când frumusețea se transformă în întristare, dragostea nu mai e ca oricare alta: devine carte, devine tablou. Romanul frumuseții și tristeții lui se numește O față de șaisprezece ani. Tabloul ei se numește Înălțarea nou-născutului la Ceruri. Când tânăra de șaisprezece ani ajunge o pictoriță cunoscută, de patruzeci de ani, are loc revederea: tristețea întâlnind tristețe, în zvonul clopotelor de Anul Nou. Atunci apare o fată răzbunătoare, poate trista sau poate doar frumoasă, care schimbă povestea. La sfârșit, dragostea s-a transformat pe neobservate din frumusețe care întristează în tristețe care înfrumusețează. De aici strălucirea lacrimilor din ultima frază. - Ioana Pârvulescu
Compară prețurile și alege oferta
Se încarcă ofertele din librării…
