Geniul inimii

Ființa însăși este un soi de palimpsest; da, ființa seamănă enorm cu acele manuscrise antice (papirusuri sau pergamente), de pe a cărei suprafață textul liminar era omis, șters, în locul acestuia, ca în Egiptul Antic sau în Evul Mediu, fiind scris altul.   Ce rămâne dintr-o experiență fastă sau traumatizantă, după ce aceasta pare uitată și peste ea, timpul, istoria, divinitatea sau oamenii din imediata proximitate scriu alte experiențe? Dacă reușești să proiectezi în afară măcar o fărâmă din împărăția ideală așezată în inima ta de la naștere (inima fiind și un lăcaș al „lumii de vis a ideilor eterne” - C.G. Jung ), cred că ai o șansă să fii... salvat... era să scriu, dar cuvântul exact în acest context este, totuși, vindecat. Și în acest sens, ți se dau semne, extrem de important fiind să citești cartea lor încet, fără grabă, respirând adânc. - Aura Christi   Geniul inimii e arhitecturată treimic și e, de fapt, o epopee lirică de profundă căutare ce, după opinia mea, nu s-a putut structura decât într-un timp interior îndelungat, care arată că Aura Christi nu are egal, la noi, niciun poet din actualitate. Filonul epic ascuns, copleșit de liric și de dramatic, iată ce face complexitatea acestei cărți mărturisitoare. E un dialog neistovit cu sine și cu văzduhul, cu florile și cu cerul, cu Tatiana și Evgheni Oneghin, cu Alioșa și Ivan Karamazov, cu stejarul, cu Marx și Lenin, Stalin și Marmeladov, cu nopțile surorile, cu Nietzsche și cu infernul, cu noaptea și cu Antigona, cu Orfeu și Euridice, cu Kipling și Porfiri Petrovici. (...) O adevărată Carte a Cărților Inimii putând ilustra și spusa lui Pascal că „inima are rațiuni pe care rațiunea nu le cunoaște”, dar și extraordinara alegere a lui Mihai Eminescu : „Și eu pun destinul acestei lumi într-o inimă de om„. - Theodor Codreanu   Geniul inimii de Aura Christi este un dialog de excepție între om și divinitate, între cer și pământ. Prin viziunea sa pătrunzătoare, exuberanța de idei, finețea, gingășia și limba plină de forță și tensiune, autoarea ne-a dezvelit un suflet pur, candid și arzător, care, de altfel, într-o lume contemporană, cu plurali­tatea-i valorică, ocurența zilnică de conflicte și anxietate, ne alină și ne alintă inimile, ca o adiere pe vară; e ca o lumină în beznă și un prilej de ardere de tot, de renaștere, dătătoare de căldură pe gerurile iernii. Implicațiile filosofice ce reies din acest roman în versuri, Geniul inimii, îi atribuie, fără îndoială, profunzime, astfel încât romanul acesta în versuri poate fi trecut în rândul valorilor rar întâlnite atât în literatura română actuală, cât și în literatura universală. - Ding Chao (China)   Cartea Aurei Christi Geniul inimii pare o stâncă masivă, singuratică, într-un peisaj „mioritic”. Geniul inimii are originalitate și forță. (...) Geniul inimii pare o gigantică rocă așezată într-o câmpie: nu seamănă cu nimic. - Virgil Nemoianu   Am încercat să mă transform într-un fag și să mă apropii de Aura Christi, dar fagul ei se transformase deja într-o pădure. - Lin Jiangquan/Lam (China)   Aura Christi reușește să creeze o operă de rezistență lirică, demnă de marile tradiții poetice europene. Într-un peisaj literar dominat de relativism și minimalism postmodern, acest volum vine ca o liturghie poetică - gravă, verticală, frumos rânduită - la marginea unui abis care nu ne va înghiți atâta timp cât rămâne un singur cuvânt rostit sub semnul adevărului. - Christian W. Schenk (Germania)