Ori laie, ori bălaie există doar la coafor. În viață, lucrurile sunt mai policrome… Viața nu e doar în roz. E în toate culorile. Și dragostea la fel. Nici nu-ți trece prin cap ce ar face oamenii pentru ea. Cum s-ar schimba. Cum ar minți... Întâmplări cu oameni obișnuiți în situații inedite, plecând de la povești de dragoste (sau mai degrabă anti-povești de dragoste), șiretlicuri, mici înșelăciuni – prozele scurte din acest volum sunt tot atâtea clipe de delectare purtând semnătura inegalabilei Rodica Ojog-Brașoveanu. Fragment din carte: "- Eu sunt o femeie fericită, obișnuia să afirme Felicia Dragoman ori de câte ori avea ocazia, și recunosc, de ce să nu recunosc?, că am avut noroc. Chiar și numele... ha, ha, ha! - dacă e să te iei după toate fleacurile astea care se scriu acum prin reviste, e predestinat. Felicia, nu? - de la Felix, adică fericire... Cum, nu știai? Teoria ar fi că prenumele prefigurează destinul. Lili se miră, trăgând cu poftă de ocnaș din țigară. - Serios?! Ce te faci atunci cu Virginia? Da, da, Virgi, amica noastră comună... încă din liceu, umpluse un caiet cu numele amanților. Sau poate că i se trăgea de la stația Virgiliu, unde făcea maică-sa trotuarul! - N-aș putea să-ți spun, dar la mine se potrivește! Tu îți dai seama? Sunt de două ori fericită! în primul rând, pentru că sunt într-adevăr fericită și, în al doilea, pentru că o realizez. În general, oamenii știu să regrete clipă de extaz, nu s-o și aprecieze. - Hm, în general, oamenii își pot număra clipele de extaz dintr-o viață pe degetele de la o singură mână și nici ăia completă. - Dumnezeule, se cutremură Felicia, cât poți fi de grozaică! Era o femeie mignonă, rotundă, depășind deja limita dintre sexy și prea plin, cu carnația satinată a excesului de foliculină. O undă de lascivitate, emanând din întreaga făptură, împreună cu căldura obrajilor foarte proaspeți dădeau impresia la orice oră din zi că abia părăsise patul. Era prost făcută, se îmbracă ridicol - în totul, o caraghioasă dar, incontestabil, deborda de feminitate. Lili, în contrast absolut, genul de intelectuală uscată, care n-a aflat că pe lume există și rochii frumoase, coafor și cosmeticiană, o privea sceptică: - Cum s-ar zice, de opt ani o ții non-stop într-o fericire. Nu te-ai plictisit? N-a devenit monoton? Felicia zâmbi cu gropițe: - Eu știu că acum faci pe deșteaptă cu mine, mă consideri o proastă grasă, dar nu mă supăr. Sunt prea mulțumită de viață, de tot ce mă înconjoară, ca să-mi pese de acriturile pe care mi le servești. Tu ești nemulțumită de tine și te răzbuni pe cine poți. Fără să abandoneze țigara veșnic aprinsă - nici nu ți-o puteai imagina altfel -, Lili strânse șiretul care-i ținea coada de cal. Zâmbea, impresionată în sinea ei de justețea observației. În general, nu dădea doi bani pe mintea Feliciei, dar trebuia să fie de acord că uneori emitea judecăți de bun-simț, "chiar dacă le gândește numai cu ovarele". Deosebit, Felicia era un om drăguț, bună în accepțiunea curentă a cuvântului și, recunoștea Lili cu amărăciune, singura prietenă care-i suporta sarcasmele; ar fi fost imposibil să n-o iubești."
Compară prețurile și alege oferta
Se încarcă ofertele din librării…
